ICCJ. Decizia nr. 7926/2004. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7926/2004
Dosar nr. 412/2004
Şedinţa publică din 29 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin actul de sesizare nr. 9101/10D/2002 din 17 mai 2002, Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi a judeţului Giurgiu a solicitat Colegiului jurisdicţional al aceleiaşi Camere de Conturi, obligarea Societăţii Agricole S.D. Vedea, judeţul Giurgiu, la restituirea către bugetul de stat, a sumei de 252.000.000 lei, reprezentând sprijin agricol încasat necuvenit, acordat în baza OUG nr. 30/2001, precum şi la plata către acelaşi buget, a sumei de 114.165.000 lei, cu titlu de majorări şi penalităţi aferente, calculate până la 30 aprilie 2002 şi în continuare, până la data restituirii sumei arătate. Totodată, Procurorul financiar a solicitat instituirea de măsuri asiguratorii, în conformitate cu prevederile art. 67 din Legea nr. 94/1992, republicată, modificată şi completată.
În motivarea actului de sesizare, Procurorul financiar a arătat următoarele: în luna martie 2002, controlorii financiari ai Camerei de Conturi a judeţului Giurgiu au efectuat un control la Societatea Agricolă S.D. Vedea, judeţul Giurgiu, privind modul de acordare, utilizare şi justificare a sumelor acordate producătorilor agricoli în anul 2001, conform OUG nr. 30/2001; organul de control a constatat că societatea agricolă controlată a solicitat, conform cererii şi procesului-verbal înregistrate sub nr. 5 din 21 mai 2001, acordarea sprijinului agricol de 1.000.000 lei/ha, pentru o suprafaţă agricolă de 601 ha, cultivată în primăvara anului 2001, din care 252 ha cultivată cu rapiţă ce trebuia să fie recoltată pentru furaj, sub formă de masă verde, pentru însilozare; societatea agricolă a valorificat rapiţa cultivată în primăvara anului 2001, pentru care a primit un sprijin agricol de 252.000.000 lei, sub formă de sămânţă pentru ulei, prin vânzare către SC R. SA Giurgiu; prin valorificarea rapiţei, ca sămânţă pentru ulei, şi nu ca furaj, societatea agricolă a încălcat prevederile art. 2 din OUG nr. 30/2001, motiv pentru care se solicită obligarea acesteia, la restituirea sumei încasate cu titlu de sprijin financiar, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (3) din ordonanţa menţionată, precum şi la plata de majorări şi penalităţi, conform HG nr. 564/2000, HG nr. 1043/2001 şi OUG nr. 26/2001.
Pârâta Societatea Agricolă S.D. Vedea a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea actului de sesizare, arătând că: după înfiinţarea culturii de rapiţă pe cele 252 ha suprafaţă agricolă, SC A. SA Giurgiu, potenţialul beneficiar de rapiţă, sub formă de masă verde furajeră, a intrat în lichidare şi a vândut efectivele de animale ale fermei zootehnice; negăsind alt beneficiar pentru rapiţă sub formă de masă verde, Societatea Agricolă S.D. SA Vedea a fost nevoită să lase rapiţa să ajungă la maturitate şi să o valorifice sub formă de sămânţă pentru ulei; obiectul de activitate al societăţii este agricultura, iar indisponibilitatea utilajelor agricole ale acesteia, ca urmare a instituirii măsurilor asiguratorii, ar face imposibilă continuarea activităţii.
Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi Giurgiu, prin sentinţa nr. 7 din 22 ianuarie 2003, a respins actul de sesizare, ca nefondat, reţinând că din moment ce actele normative incidente în cauză prevăd posibilitatea înlocuirii culturii, pentru care s-a acordat sprijin financiar, valorificarea acestei culturi pentru o altă destinaţie, decât cea stabilită iniţial, nu prezintă nici o relevanţă, sub acest aspect nefiind prevăzută vreo sancţiune pentru beneficiarul de sprijin agricol.
Împotriva acestei sentinţe, în temeiul art. 100 alin. (1) şi art. 74 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată, modificată şi completată, a declarat recurs jurisdicţional, Procurorul financiar.
Prin motivele de recurs jurisdicţional formulate, procurorul financiar a arătat că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt neconformă cu realitatea şi a interpretat greşit normativele legale în materie, astfel: instanţa nu a avut în vedere faptul că la data solicitării sprijinului agricol, societatea cunoştea că nu putea valorifica rapiţa, ca masă verde furajeră şi, în consecinţă, nu trebuia să mai solicite sprijin agricol; fapta de a nu asigura finalitatea însămânţării, în sensul obţinerii culturii expres prevăzute de lege, este prevăzută la art. 13 alin. (3) din HG nr. 278/2001, potrivit căruia, persoanele care au dobândit sume necuvenite, cu titlu de sprijin agricol, sunt obligate să le restituie la bugetul de stat, cu penalităţi; instanţa jurisdicţională nu a ţinut seama de faptul că sprijinul agricol acordat prin OG nr. 30/2001 este condiţionat atât de respectarea strictă a destinaţiilor culturilor menţionate în ordonanţă, cât şi de respectarea strictă a tehnologiei specifice fiecărei culturi şi obţinerea unei producţii performante şi de calitate; în timp ce scopul şi finalitatea legii sunt în sensul acordării sprijinului agricol, pentru realizarea anumitor culturi, instanţa de fond a avut în vedere doar faptul însămânţării, fără să ţină seama şi de cultura obţinută.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr. 309 din 13 mai 2003, a admis recursul jurisdicţional declarat de Procurorul financiar şi a modificat sentinţa atacată, în sensul admiterii actului de sesizare, cu consecinţa obligării societăţii agricole pârâte, la plata către bugetul de stat, a sumei de 252.000.000 lei, cu titlu de sprijin agricol încasat necuvenit, precum şi la plata sumei de 114.165.000 lei, cu titlu de majorări, calculate până la data de 30 aprilie 2002 şi în continuare, până la plata integrală a sumei încasate necuvenit.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa jurisdicţională de recurs a reţinut că: scopul şi finalitatea legii sunt în sensul sprijinirii producătorilor agricoli, numai pentru culturile expres menţionate în cuprinsul actului normativ; în raport cu prevederile art. 2 din OG nr. 30/2001, modificată şi aprobată prin Legea nr. 388/2001, societatea agricolă pârâtă nu poate beneficia de sprijin agricol pentru cultura în cauză şi, în consecinţă, acesteia îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 15 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a ordonanţei de urgenţă menţionate, în sensul că va fi obligată să restituie sumele dobândite necuvenit, împreună cu penalităţile calculate pentru sumele datorate bugetului de stat, cu plata unei majorări calculate procentual, în funcţie de suma şi de perioada în care au folosit-o în mod necuvenit; în cauza de faţă nu pot fi incidente prevederile art. 5 alin. (3) din Normele metodologice menţionate, care se referă la posibilitatea înlocuirii unei culturi care beneficiază de sprijin agricol, cu o alta, pentru care nu se acordă acest sprijin.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, pârâta Societatea Agricolă S.D. SA Vedea, invocând motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ., şi anume: când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii; când hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii; când instanţa nu s-a pronunţat asupra unei dovezi administrate care era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Prin cererea de recurs, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, ca legală şi temeinică.
Examinând Decizia atacată, actele şi lucrările dosarului, precum şi dispoziţiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., această instanţă constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit reglementării art. 2 lit. a) şi b) din OUG nr. 30/2001 privind acordarea în anul 2001, a unui sprijin direct, de un milion lei, producătorilor agricoli, pentru fiecare hectar de teren cultivat, cu finanţare de la bugetul de stat, în anul 2001, culturile pentru care se acordă sprijin producătorilor agricoli, sunt: grâu, orz, orzoaică şi rapiţă pentru ulei, însămânţate în toamna anului 2000; sfeclă de zahăr, sfeclă furajeră, grâu de primăvară, floarea-soarelui, pentru consum şi sămânţă; porumb boabe, pentru consum şi sămânţă, orzoaică de primăvară, ovăz, culturi furajere nou înfiinţate, sorg, soia, fasole de câmp, cartofi, legume de câmp şi de seră, plante medicinale şi aromatice, in şi cânepă pentru fibră, însămânţate sau plantate în primăvara anului 2001.
Din cererea privind acordarea sprijinului agricol şi din procesul-verbal de constatare şi recepţie, ambele înregistrate sub nr. 5 din 21 mai 2001, precum şi din notele contabile din 24 mai şi 18 iunie 2001, rezultă cu certitudine că societatea agricolă pârâtă a solicitat şi primit, în anul 2001, sprijin agricol direct acordat de la bugetul de stat, conform OUG nr. 30/2001, pentru o suprafaţă agricolă însămânţată în primăvara anului 2001, în aceasta fiind inclusă şi suprafaţa de 252 ha însămânţată cu rapiţă, ce urma să fie valorificată sub formă de masă verde furajeră, către o potenţială fermă zootehnică din zona respectivă.
Motivul invocat de societatea agricolă pârâtă, cum că, din cauza intrării în faliment a firmei către care urma să-şi valorifice cultura de rapiţă, a fost nevoită să lase rapiţa să ajungă la maturitate şi să o valorifice, la data de 30 iulie şi 20 august 2001, sub formă de sămânţă pentru ulei, nu este de natură să justifice susţinerea sprijinului financiar acordat, întrucât la data încasării sumei, aceasta cunoştea situaţia specială în care se afla ferma respectivă.
Nesolicitând acordul organelor de specialitate, pentru valorificarea culturii de rapiţă, sub formă de sămânţă pentru ulei, suma de 252.000.000 lei reprezentând sprijin financiar de la bugetul de stat, este încasată necuvenit şi intră sub incidenţa art. 15 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 30/2001, în sensul că pârâta este obligată la restituirea sumei, împreună cu penalităţile calculate pentru sumele datorate bugetului de stat, cu plata unei majorări calculate procentual, în funcţie de suma şi de perioada în care a fost folosită necuvenit. În situaţia dată, restituirea sumei se impune, chiar dacă, aşa cum s-a arătat mai sus, printre culturile pentru care, în anul 2001, s-a acordat sprijin agricol, se numără şi rapiţa pentru ulei, însămânţată în toamna anului 2000.
Referitor la motivul de recurs, cum că instanţa jurisdicţională de recurs nu s-a pronunţat asupra unei dovezi administrate, care era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, recurenta nu a arătat care este această dovadă.
Pentru considerentele arătate, recursul declarat va fi respins ca nefondat, iar Decizia atacată va fi menţinută ca legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Societatea Agricolă S.D. SA Vedea, judeţul Giurgiu, împotriva deciziei nr. 309 din 13 mai 2003 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7836/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 7930/2004. Contencios → |
|---|
