ICCJ. Decizia nr. 7933/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7933/2004
Dosar nr. 7709/2004
Şedinţa publică din 29 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 4349 din 27 iunie 2003, reclamantul B.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, anularea hotărârii nr. 4322 din 3 iunie 2003, prin care pârâta i-a refuzat recunoaşterea calităţii de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, deşi prin două decizii anterioare, respectiv, Decizia nr. 4322 din 21 octombrie 2002 şi Decizia nr. 4322 din 13 februarie 2003, i-a fost recunoscută această calitate, iar drepturile legale i-au fost acordate, începând cu data de 1 aprilie 2001.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat următoarele: în anul 1938, fiind salariat la Depoul C.F.R. Dej din cadrul Regionalei C.F.R. Cluj, a fost trimis în urma unui examen de selecţie, la Depoul C.F.R. Timişoara, pentru a urma cursurile de mecanic de locomotivă, cursuri ce erau organizate doar în câteva oraşe din ţară; în anul 1940, după absolvirea cursurilor, urma să se înapoieze la Regionala C.F.R. Cluj, însă nu s-a mai putut, din cauză că zona Ardealului de Nord, din care face parte şi oraşul Cluj, unde reclamantul îşi avea domiciliul, a trecut sub jurisdicţia Statului ungar, astfel că a fost nevoit să rămână în oraşul Timişoara, unde a urmat şi absolvit cursurile de zi ale Institutului Politehnic - Facultatea Electronică, primind drepturile ce se acordau refugiaţilor în acea perioadă; anularea de către pârâtă, a deciziei nr. 4322 din 13 februarie 2003, prin care a fost revizuită Decizia iniţială, este nelegală, în condiţiile în care el, reclamantul, a făcut dovada cu acte eliberate de organe competente, că s-a aflat în situaţia de persoană refugiată, din motive etnice.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acţiunii, arătând că din carnetul de muncă seria M k nr. 185074 şi din adeverinţa nr. 172/2000, emisă de S.N.T.F.M. C.F.R. SA, secţia de exploatare Cluj, acte existente doar la dosarul de pensie, rezultă că la data de 1 aprilie 1940, anterior perioadei de persecuţie din motive etnice, prevăzută de lege, reclamantul era angajat la Depoul C.F.R. Timişoara, astfel că schimbarea domiciliului a fost determinată de schimbarea locului de muncă, şi nu de persecuţie din motive etnice, invocată în acţiune.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 945 din 28 august 2003, a respins acţiunea reclamantului, ca nefondată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că din actele şi înscrisurile existente la dosarul de pensie al reclamantului, rezultă că acesta, în anul 1938, anterior perioadei de refugiu prevăzută de lege, s-a transferat de la Depoul C.F.R. Dej, la Depoul C.F.R. Timişoara, astfel că schimbarea domiciliului nu a fost determinată de persecuţie etnică.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul, care a criticat faptul că, la pronunţarea sentinţei, instanţa nu a avut în vedere toate dovezile administrate, acestea fiind hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Prin motivele de recurs formulate în scris, reclamantul a arătat următoarele: în mod eronat, în carnetul de muncă s-a menţionat că la data de 1 noiembrie 1938 a fost transferat la Depoul C.F.R. Timişoara; în realitate, nu a fost transferat, ci a fost trimis, la data de 1 martie 1939, în baza unui examen susţinut la Regionala C.F.R. Cluj, pentru a urma cursurile Şcolii Medii de Tracţiune Timişoara, care în anul respectiv s-au ţinut numai la Regionala C.F.R. Timişoara. acest fapt rezultând din Cap. IX al carnetului de muncă, care a fost rectificat, în sensul că menţiunea transferului a fost înlocuită cu menţiunea: „Şcoala de mecanicii locomotivă, ca elev salariat"; după absolvirea acestei şcoli, a efectuat un stagiu de practică, de 5 luni, urmând să revină la Regionala C.F.R. Cluj, după data de 1 septembrie 1940; ca urmare a trecerii Ardealului de Nord, sub jurisdicţia Statului ungar, revenirea la Cluj nu a mai fost posibilă, fiind nevoit să rămână în Timişoara, unde, în perioada 1 octombrie 1940 - 1 iunie 1945, a urmat cursurile de zi ale Institutului Politehnic, perioadă în care a avut statutul de refugiat, beneficiind de scutire de taxe, bonuri de masă, etc; în luna septembrie 1939 s-a înscris la Facultatea de Drept din Cluj, ale cărei cursuri le-a urmat până la data de 30 august 1940, când Ardealul de Nord a trecut sub administraţia trupelor de ocupaţie.
În sensul celor susţinute, recurentul a depus ca probe noi în recurs, următoarele acte: copii extras de pe carnetul de muncă seria M nr. 185074, eliberat de Depoul C.F.R. Cluj, privind cap. X, pct. 39, aşa cum a fost rectificat; carnetul universitar de studii şi lucrări nr. 8215 din 28 noiembrie 1939, eliberat de Facultatea de Drept Cluj, pe numele reclamantului.
Instanţa de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 904 din 2 martie 2004, a admis recursul, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, pentru a fi clarificate inadvertenţele ce rezultă din carnetul de muncă şi din declaraţiile martorilor, eventual, prin administrarea de probe noi.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 887 din 6 iulie 2004, a admis acţiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 4322 din 3 iunie 2003, emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului, statutul de refugiat, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 aprilie 2001.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut că: în anul 1939, reclamantul era salariatul Depoului C.F.R. Cluj, iar în perioada 1 martie 1939 - 1 aprilie 1940 a urmat cursurile Şcolii de mecanici locomotivă de la Timişoara; după terminarea cursurilor a fost necesară efectuarea unui stagiu de practică de 5 luni, astfel că trecerea Ardealului de Nord, sub administraţia timpurilor de ocupaţie, a făcut imposibilă înapoierea sa în localitatea de domiciliu, situaţie ce justifică recunoaşterea statutului de refugiat al reclamantului.
Împotriva acestei situaţii a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o, ca fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Prin motivele de recurs, pârâta a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit prevederile Legii nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, acestea referindu-se la persoane care, din motive de persecuţie etnică, au fost nevoite să părăsească localitatea de domiciliu, ori din actele depuse în probaţiune, rezultă că pe întreaga perioadă de persecuţie exercitată de regimul de ocupaţie străină instaurat în România, reclamantul a desfăşurat activitate, ca salariat al Depoului C.F.R. Timişoara, fiind supus la persecuţii din motive etnice.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, inclusiv ale art. 3041 C. proc. civ., această instanţă constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Actele şi înscrisurile depuse în probaţiune şi care urmează să fie avute în vedere pentru clarificarea situaţiei reclamantului, în raport cu prevederile Legii nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, sunt următoarele: extrasul de pe carnetul de muncă întocmit de Regionala C.F.R. Cluj, la data de 20 aprilie 1977, pentru a fi ataşat la dosarul de pensie; tabelul de serviciu întocmit de Regionala C.F.R. Cluj; copia extras de pe carnetul de muncă cap. IX, pag. 24 şi 25; certificatul de absolvire al Şcolii Medii C.F.R. de Tracţiune din Timişoara; carnetul universitar de cursuri şi lucrări nr. 8215, eliberat de Facultatea de Drept Cluj, la data de 28 noiembrie 1939.
Din actele şi înscrisurile menţionate se constată că în perioada anilor 1929 - 1938, reclamantul a fost salariatul Depoului C.F.R. Cluj, având domiciliul stabil în această localitate. Între 1 martie 1939 şi 1 aprilie 1940 a urmat cursurile Şcolii Medii C.F.R. de Tracţiune din Timişoara, cursuri care la acea dată erau organizate pe centre zonale, unul din aceste centre fiind Timişoara. Reclamantul a urmat cursurile de mecanic locomotivă, ca elev salariat al Depoului C.F.R. Timişoara. În timp ce urma aceste cursuri, ca elev salariat, reclamantul s-a înscris şi la Facultatea de Drept din Cluj, ale cărei cursuri le-a urmat în anul universitar 1939 - 1940 şi pe care nu le-a mai putut continuat, din cauza trecerii Ardealului de Nord, sub jurisdicţia Statului ungar, situaţie în care nu s-a mai putut înapoia în localitatea de domiciliu pentru a-şi continua studiile universitare, fiind nevoit să rămână în oraşul Timişoara, unde a urmat cursurile Institutului Politehnic - Facultatea Electromecanică, obţinând diplomă de inginer în profilul respectiv şi continuând să fie salariat al depoului C.F.R. Timişoara, fiind încadrat în funcţia de şef depou.
Faptul că începând cu luna septembrie 1940, când zona Ardealului de Nord a trecut sub administraţia trupelor de ocupaţie, reclamantul nu a mai putut reveni în oraşul unde îşi avea domiciliul stabil (fie pentru continuarea studiilor universitare, fie pentru a fi încadrat la una din unităţile Regionale C.F.R. Cluj), este de natură să justifice recunoaşterea calităţii de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru considerentele arătate, recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, urmează să fie respins ca nefondat, iar sentinţa dată de instanţa de fond, ca urmare a rejudecării cauzei, va fi menţinută ca legală şi temeinică, cu precizările arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 887 din 6 iulie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7932/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7936/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
