ICCJ. Decizia nr. 7930/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7930/2004
Dosar nr. 6052/2003
Şedinţa publică din 29 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, sub nr. 2043 din 4 martie 2004, reclamantul V.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, anularea hotărârii nr. 8879 din 19 ianuarie 2004, prin care pârâta a refuzat recunoaşterea calităţii de beneficiar al drepturilor prevăzute de legea menţionată, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că: s-a născut la data de 5 decembrie 1944, în municipiul Timişoara, judeţul Timiş, în perioada refugiului părinţilor săi din localitatea de domiciliu, Oradea, judeţul Bihor, refugiul având loc pe fondul evenimentelor istorice care s-au produs în septembrie 1940, când zona Ardealului de Nord a trecut sub jurisdicţia Statului ungar; refuzul pârâtei de a-i recunoaşte calitatea de beneficiar a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, este nejustificat, în condiţiile în care el, reclamantul, a fost obligat să trăiască în refugiu, împreună cu părinţii săi, dobândind statutul personal al acestora, respectiv, statutul de refugiat, dovedit cu legitimaţia de refugiat nr. 2595 din 14 decembrie 1940, eliberată de Comisariatul General al Refugiaţilor din Nordul Transilvaniei.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acţiunii, pe considerentul că reclamantul, fiind născut după momentul refugierii părinţilor săi, nu poate fi considerat persoană refugiată, în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin sentinţa civilă nr. 222/Pi din 6 aprilie 2004, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 8879 din 19 ianuarie 2004, emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta, să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, criticând-o, ca fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Prin motivele de recurs, pârâta a susţinut că instanţa de fond a interpretat şi a aplicat greşit prevederile Legii nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, acestea referindu-se la persoane care au suferit persecuţii din motive etnice, fiind nevoite să se refugieze, ori, reclamantul s-a născut la data de 5 decembrie 1944, în localitate Timişoara, judeţul Timiş, ulterior momentului refugierii părinţilor săi din localitatea Oradea, judeţul Bihor, respectiv 14 decembrie 1940, aşa cum rezultă din legitimaţia nr. 2535 din 14 decembrie 1940, eliberată de Comisariatul General al Refugiaţilor din Nordul Transilvaniei.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., această instanţă constatată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că în ceea ce priveşte acordarea drepturilor compensatorii, nu se face nici o diferenţiere în legătură cu persoanele care au fost nevoite să trăiască în refugiu, Statul român având obligaţia de protecţie şi sprijin în mod egal, pentru toţi cetăţenii săi.
Cum în cauză s-a făcut dovada că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, acesta, începând cu data naşterii sale, respectiv 5 decembrie 1944, a împărtăşit situaţia părinţilor, suportând consecinţele refugiului, care implicit s-au răsfrânt şi asupra sa, aşa cum în mod corect, a reţinut şi instanţa de fond.
Pentru considerentele arătate, sentinţa instanţei de fond va fi menţinută ca legală şi temeinică, iar recursul declarat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 222/Pi din 6 aprilie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7926/2004. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 7932/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
