ICCJ. Decizia nr. 7982/2004. Contencios. împotriva deciziei Curţii de Conturi Secţia Jurisdicţională. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7982/2004
Dosar nr. 646/2004
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 132 din 1 octombrie 2002, Colegiul jurisdicţional al municipiului Bucureşti a admis în parte, contestaţia formulată de M.C. împotriva deciziei de imputare nr. 59 din 31 ianuarie 2002, emisă de R.A. A.P.P.S., pe care a anulat-o în parte, menţinând-o numai pentru suma de 2.826.250 lei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că prin acceptarea în mod nejustificat a unui refuz la plată, din partea SC A. Buzău, operaţiunea financiară aprobată de contestatoare, în calitatea sa de director economic al sucursalei agro-industriale Măgurele, a fost produsă o pagubă materială de 2.826.250 lei, astfel că pentru această sumă, Decizia de imputare a fost temeinic şi legal emisă.
În ce priveşte suma de 12.246.000 lei (compusă din 9.600.000 lei avans spre decontare şi 2.646.000 lei, penalităţi de întârziere), s-a reţinut că aceasta a fost în mod nejustificat imputată contestatoarei. Operaţiunile financiare de nedecontare în termen, acordare în mod nelegal unui salariat al sucursalei, a avansului pentru plata a două persoane fizice, care au executat diverse lucrări de reparaţii, fără suport legal, pot atrage răspunderea disciplinară, dar nu şi răspunderea materială, atâta vreme, cât nu există prejudiciu cert şi real.
Lucrările de reparaţii au fost executate, fiind recepţionate de o comisie care a întocmit proces-verbal de recepţie. Nu s-a dovedit vreo neconcordanţă între preţul achitat şi valoarea lucrărilor executate.
Prin Decizia nr. 243 din 3 aprilie 2003, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a respins recursul jurisdicţional formulat împotriva sentinţei nr. 132 din 1 octombrie 2002, de R.A. A.P.P.S.
Instanţa de recurs jurisdicţional a reţinut că nu există în cauză, un prejudiciu cert şi real şi că în aceste condiţii, în mod corect, instanţa fondului a stabilit că pentru suma de 12.246.000 lei nu poate fi antrenată răspunderea materială a contestatoarei M.C. De altfel, nici cu ocazia judecăţii în fond şi nici în recurs nu s-a dovedit că lucrările de reparaţii nu au fost executate, că valoarea lucrărilor ar fi mai mică decât suma achitată de contestatoare, pe baza procesului-verbal de recepţie, sau că tarifele practicate de comisia de recepţie, au fost mai mari decât tarifele practicate de societatea comercială constructoare.
În temeiul art. 82 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată, împotriva deciziei pronunţate de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, a declarat recurs, R.A. A.P.P.S.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept, pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă fără a fi indicate criticile aduse deciziei atacate, recurenta rezumându-se la o expunere a situaţiei de fapt ce a stat la baza emiterii deciziei de imputare nr. 59 din 31 ianuarie 2002.
Examinându-se cauza sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ., se reţine că nu sunt motive pentru casarea deciziei recurate, aceasta fiind temeinică şi legală.
În mod corect, ambele instanţe ale Curţii de Conturi, în urma unei analize atente a materialului probator administrat, au constatat că în cauză nu s-a dovedit existenţa unui prejudiciu cert şi real şi că în aceste condiţii nu poate fi antrenată răspunderea materială a contestatoarei, în ce priveşte suma de 12.246.000 lei. Nerespectarea procedurii de contractare a lucrărilor de reparaţii, deşi constituie o încălcare a legii, în sensul unei abateri disciplinare, nu conduce automat la producerea unei pagube.
În speţă, lucrările de reparaţii au fost executate, iar susţinerile recurentei, privind neconcordanţa între preţul achitat şi valoarea efectivă a lucrărilor executate, precum şi în ce priveşte practicarea unor tarife mai mari, decât cele practicate de societăţi comerciale constructoare, nu au fost probate şi de aceea nu vor fi primite.
Pentru cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de RA A.P.P.S. împotriva deciziei nr. 243 din 3 aprilie 2003 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7936/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7988/2004. Contencios. Anulare parţială... → |
|---|
