ICCJ. Decizia nr. 8007/2004. Contencios. împotriva deciziei Curţii de Conturi Secţia Jurisdicţională. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8007/2004
Dosar nr. 661/2004
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
S.V., în contradictoriu cu Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti, a solicitat anularea deciziei de imputaţie nr. 872 din 6 martie 2003, emisă de pârâtă şi exonerarea de plata sumei de 18.322.845 lei, contravaloarea rovinetelor dispărute de la punctul de lucru „Intrare-rutier" Giurgiu, în ziua de 15 ianuarie 2003.
Contestatorul a arătat că prejudiciul nu este cert şi nici real, efectiv, actual şi direct. În mod aleatoriu a fost stabilită valoarea unei rovinete, la 465 Euro/bucata, preţ maxim la care s-ar fi putut vinde şi de fapt, nici o rovinetă nu s-a vândut la acest preţ către transportatori, de la data introducerii în vânzare, iar vinovăţia sa în producerea pagubei, nu s-a stabilit.
Colegiul jurisdicţional Giurgiu al Curţii de Conturi, prin sentinţa nr. 31 din 26 mai 2003, a admis contestaţia şi a anulat Decizia de imputare, ca nelegală, emisă în baza unei legi abrogate.
S-a reţinut că Decizia a fost emisă în baza Legii nr. 10/1972, abrogată în mod expres prin art. 298 din Legea nr. 53/2003 (noul Cod al muncii), începând cu 1 martie 2003.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr. 550 din 26 septembrie 2003, a respins recursul jurisdicţional declarat de Administraţia Naţională a Drumurilor - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti, reţinând că se impunea anularea deciziei emisă la 6 martie 2003, în baza art. 102-105 şi art. 107-109 C. muncii, întrucât Legea nr. 10/1972 (vechiul Cod al muncii), fusese abrogată începând cu 1 martie 2003, conform art. 298 noul C. muncii, procedura pe care unitatea o avea de urmat, era aceea prevăzută de art. 270 alin. (1) din aceeaşi lege.
Considerând hotărârile, nelegale, intimata a declarat recurs, susţinând că se impune admiterea recursului, casarea şi în fond, respingerea contestaţiei.
Se arată că hotărârile sunt în vădită neconcordanţă cu principiul aplicării legii în timp (tempus regit actum), potrivit căruia legea se aplică actelor juridice petrecute, începând cu momentul intrării sale în vigoare. Art. 15 din Constituţia României prevede că legea civilă nu poate reactiva.
Faptele reţinute prin Decizia contestată şi întreaga procedură prealabilă emiterii deciziei, necesară pentru cercetarea împrejurărilor în care s-au petrecut faptele, au avut loc sub incidenţa Legii nr. 10/1972, astfel, singurul temei al luării măsurii de recuperare îl putea constitui numai legea în fiinţă la data producerii lor.
Se precizează că emiterea deciziei de imputare şi comunicarea acesteia s-a făcut pe timpul cât noua lege îşi producea deja efectele, dar aceasta nu impietează asupra valabilităţii soluţiei, întrucât operează principiul ultraactivităţii legii.
Recursul este nefondat.
Faptul că cercetarea administrativă s-a făcut în perioada în care opera Legea nr. 10/1972 şi că prejudiciul s-a produs în aceeaşi perioadă, nu are nici o relevanţă asupra actului normativ ce trebuia aplicat, acesta fiind noul Cod al muncii.
Decizia în discuţie a fost emisă la 6 martie 2003, ori, vechiul Cod al muncii - Legea nr. 10/1972, fusese abrogat, începând cu 1 martie 2003, conform art. 298 din noul cod, procedura pe care unitatea o avea de urmat, era prevăzută de art. 270 alin. (1) din aceeaşi lege.
Cum Decizia contestată a fost emisă în baza unei legi abrogate, legal, instanţa a dispus anularea, ca nelegală.
Prin art. 1 C. civ., se arată că „legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă", iar acest principiu îl întâlnim înscris şi în Constituţie, în art. 15 alin. (2), care precizează: „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile". Potrivit acestui principiu, legea nouă nu poate să fie aplicată asupra unor fapte petrecute înainte de intrarea sa în vigoare, ea trebuie să respecte situaţiile juridice definitiv constituite şi efectele acestora consemnate anterior, deoarece în acest mod se asigură stabilitatea raporturilor juridice.
Dar, legea nouă se va aplica de la intrarea ei în vigoare, fără a fi retroactivă, nu numai situaţiilor juridice care se vor naşte, se vor modifica ori stinge după această dată, ci, de regulă şi situaţiilor juridice în curs de formare, modificare sau stingere de la data intrării ei în vigoare, precum şi efectelor prezente sau viitoare ale unor raporturi juridice trecute.
Pe de altă parte, pot exista fapte sau situaţii de fapt care durează în timp şi astfel, cad sub incidenţa mai multor legi succesive sau care capătă reglementare, abia prin legea nouă, care le atribuie puterea de a construi, modifica sau stinge o situaţie juridică.
Aplicarea imediată a legii noi cu privire la efectele prezente sau viitoare ale unei situaţii juridice create anterior intrării sale în vigoare, nu înseamnă că legea nouă retroactivează, deoarece ea nu aduce atingere acelei situaţii juridice şi nici efectelor ce au fost întrutotul realizate.
În consecinţă, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Administraţia Naţională a Drumurilor - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti împotriva deciziei nr. 550 din 26 septembrie 2003 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8006/2004. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 8015/2004. Contencios. Anularea parţială a... → |
|---|
