ICCJ. Decizia nr. 8058/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 57 din 4 iunie 2003, Colegiul jurisdicțional Bistrița Năsăud a respins ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatoarea Ș.L., împotriva deciziei de imputare nr. 137 din 31 mai 2002, emisă de Spitalul Orășenesc Năsăud, pentru suma de 4.924.392 lei.
în motivarea soluției, prima instanță a reținut că majorarea salariilor de încadrare a unei părți din personalul Spitalului Orășenesc Năsăud, cu 10%, s-a făcut în mod nelegal, situație pentru care a fost făcută răspunzătoare conducerea instituției spitalicești.
S-a apreciat că în baza O.U.G. nr. 42/2001, prin dispoziția nr. 85 din 28 iunie 2001, începând cu 1 iunie 2001 s-au majorat salariile situate între anumite limite, prevăzute de O.U.G nr. 24/2000, dar majorarea de 10% nu are temei legal și nu se poate susține că s-a acordat în plus, peste salariul de bază, pentru completarea acestuia la nivelul prevăzut de O.U.G. nr. 24/2000, deoarece reglementarea respectivă se referea la anul 2000, și nu la anul 2001.
împotriva sentinței a declarat recurs jurisdicțional, Ș.L., considerând-o nelegală și netemeinică.
Recurenta a susținut că drepturile salariale au fost eronat stabilite, deoarece au fost atribuite în conformitate cu prevederile art. 2 și 4 și Anexa nr. 41 din O.U.G. nr. 24/2000, potrivit cărora, în momentul intrării în vigoare, trebuia să asigure un salariu între limitele minime și maxime, dar spitalul nu a făcut acest lucru, ceea ce a condus la o serie de discuții, negocieri și chiar la mișcări sindicale, care în final s-au soldat cu acceptarea soluției de a crește salariile asistenților medicali, cu 10%, o dată cu aplicarea O.U.G. nr. 42/2001, la 1 iunie 2002.
Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, prin decizia nr. 516 din 19 septembrie 2003, a admis recursul jurisdicțional formulat de Ș.L. și a modificat sentința recurată, în sensul anulării deciziei de imputare nr. 137 din 321 mai 2002, emisă de Spitalul Orășenesc Năsăud, pentru plata sumei de 4.924.392 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că dispoziția Spitalului Orășenesc Năsăud, prin care s-a majorat salariul asistentei medicale Ș.L., cu 14%, conform O.U.G. nr. 42/2001 și cu 10%, potrivit Anexei nr. 41 din O.U.G. nr. 24/2000, este legală și temeinică, întrucât pentru aplicarea corectă a majorărilor prevăzute de O.U.G. nr. 42/2001, era necesar să se stabilească în primul rând care este salariul de bază real la care să se calculeze procentul de majorare în anul 2001, potrivit O.U.G. nr. 42/2001.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Spitalul Orășenesc "Dr. George Trifon" Năsăud, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând în baza art. 312 pct. 2 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii recursului jurisdicțional formulat de contestatoare.
Recurentul a susținut în esență că nici un salariat nu se apropie de limita stabilită prin anexele la O.U.G. nr. 24/2000, întrucât unitatea spitalicească nu este finanțată de la bugetul de stat în funcție de necesar, ci este finanțată de la C.J.A.S. Bistrița Năsăud, în funcție de realizări, pe bază de contract încheiat pentru prestări de servicii medicale spitalicești și în ambulatoriu de specialitate. Iar din veniturile realizate în funcție de serviciile prestate, unitatea a putut acorda creșterile salariale, începând doar cu luna septembrie 2000 și mai, în procent de 50%.
Recursul este nefondat.
Soluția secției jurisdicționale, de anulare a deciziei de imputare emisă de Spitalul Orășenesc "Dr. George Trifon", este legală și temeinică.
Așa cum a reținut și instanța de recurs jurisdicțional, la data intrării în vigoare a Ordonanței O.U.G. nr. 24/2000, recurenta avea obligația de a majora salariile cadrelor medicale, în conformitate cu art. 2 și 4 din acest act normativ.
Potrivit dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 24/2000, salariile de bază pentru fiecare funcție de execuție pe grade profesionale sau trepte profesionale ocupate de personalul contractual, se stabilesc între limita minimă și cea maximă prevăzute în Anexele nr. I - IV, care fac parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.
Spitalul Orășenesc Năsăud nu a aplicat majorarea salariului, întregului personal și nici nu a probat că nu ar fi avut resursele necesare în acest sens.
Majorarea salarială s-a făcut doar în anul 2001, în baza O.U.G. nr. 42/2001.
Ori pentru aplicarea corectă a majorărilor dispuse prin această ordonanță, era necesar să se stabilească în primul rând, care este salariul de bază real, corespunzător O.U.G. nr. 24/2000, la care urma să se calculeze procentele de majorare în anul 2001, potrivit O.U.G. nr. 42/2001, așa cum rezultă din dispozițiile art. 2 alin. (3) ale acestei ordonanțe.
Așa fiind, și cum în cauză nu există nici motive de casare de ordine publică, s-a respins recursul declarat în cauză.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8057/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8072/2004. contencios → |
|---|
