ICCJ. Decizia nr. 8072/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 22 ianuarie 2004, reclamantul C.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 9459/8789 din 27 noiembrie 2003, emisă de Casa de Pensii a municipiului București.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 499 de la 15 martie 2004, a admis acțiunea formulată de către reclamantul C.I., a dispus anularea hotărârii nr. 9459/8789 din 27 noiembrie 2003 și a obligat pârâta, să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 octombrie 1940 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 mai 2003.
împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. Recurenta a susținut în esență că se impunea respingerea acțiunii, întrucât acesta nu a făcut dovada persecuției din motive etnice, în care să se menționeze începutul și sfârșitul perioadei de refugiu, dovadă care trebuia făcută prin documente oficiale sau prin declarații cu doi martori, autentificate prin notariat, conform dispozițiilor art. 3 și 4 din H.G. nr. 127/2002, acte care urmau a fi depuse odată cu cererea solicitantului.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, modificată și aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturi compensatorii, cetățeanul român care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, prin aceea că a fost strămutat în altă localitate, decât aceea de domiciliu, în perioada menționată.
Din interpretarea acestor texte de lege rezultă că strămutarea dintr-o localitate de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică și că această persecuție a durat pe toată perioada strămutării.
Reclamantul a trebuit să-și părăsească în luna august 1940, localitatea de domiciliu, odată cu cedarea Ardealului de Nord, refugiindu-se împreună cu părinții și fratele, din Cluj Napoca, în București. Acest fapt rezultă din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv adeverința nr. 1/6/1639 din 11 noiembrie 2003, eliberată de C.N.C.F. C.F.R. SA, din care reiese împrejurarea mutării tatălui reclamantului, de la Stația Cluj - Inspecția Mișcării, la Direcția Mișcării Centrale, iar în lista de plată nr. 175 din octombrie 1940 se menționează "mutat insp. M. Cluj", și foaia matricolă pentru anul 1939 - 1940, eliberată de la Liceul de Băieți "Gheorghe Barițiu".
Rezultă cu certitudine că reclamantul, în perioada 1 octombrie 1940 - 6 martie 1945, s-a aflat refugiat împreună cu familia, din municipiul Cluj.
Nefiind îndeplinit nici unul din motivele de modificare ori casare a hotărârii prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8058/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8192/2004. Contencios → |
|---|
