ICCJ. Decizia nr. 8261/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curta de Apel Craiova, sub nr. 797/A din 1 iunie 2001, reclamanta SC A.C. SRL, comuna Coșoveni, județul Dolj, a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Garda Financiară Dolj, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei nr. 644 din 3 mai 2001, prin care Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a respins contestația formulată de reclamantă și a menținut în sarcina acesteia, măsurile dispuse prin procesul-verbal încheiat la data de 17 ianuarie 2001, de către organele de control ale Gărzii Financiare Dolj, în sensul virării la bugetul de stat, a sumei de 8.983.648.143 lei, reprezentând: 7.981.394.220 lei T.V.A. și 1.002.253.923 lei,majorări de întârziere aferente acesteia.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat următoarele: ca urmare a controlului privind respectarea normelor de comerț și a obligațiilor fiscale, organul de control al Gărzii Financiare, secția Dolj, a constatat că SC A.C. SRL a emis către SC P. SRL Craiova, factura nr. 4.009.129 din 26 septembrie 2000, în valoare totală de 59.499.732.220 lei, în care este inclusă în T.V.A., în sumă de 7.981.394.220 lei, valoarea facturii reprezentând valoarea produselor petroliere ce urmau să fie livrate către SC P. SRL Craiova, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 200 din 30 septembrie 2000, prin care s-a convenit ca suma de 12.871.259.325 lei, reprezentând cesiune de creanțe în favoarea SC A.C. SRL, să fie considerată ca plată în avans, numai în momentul încasării creanțelor cesionate; factura nu a fost înregistrată în evidențele contabile ale lunii septembrie 2000, deoarece se denaturau veniturile și cheltuielile, iar gestiunea nu se putea descărca de o marfă care nu era efectiv livrată; deoarece marfa nu a fost livrată, iar avansul nu a fost încasat, factura din 26 septembrie 2000 a fost stornată prin factura nr. 4898930 din 30 decembrie 2000, ambele facturi fiind cuprinse în raportările lunii decembrie 2000 și depuse în termen legal, la organele teritoriale ale Ministerului Finanțelor; în mod greșit, Ministerul Finanțelor Publice și organul de control al Gărzii Financiare Dolj au apreciat că T.V.A. aferentă facturii din 26 septembrie 2000, a devenit exigibilă la data emiterii acestei facturi, neținând seamă de faptul că părțile, prin actul adițional nr. 1 din 1 octombrie 2000, au convenit ca suma de 12.871.259.325 lei reprezentând cesiune de creanțe, să fie considerată ca plată în avans, numai în momentul în care SC A.C. SRL a încasat creanțele cesionate.
Garda Financiară Dolj, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că până la data controlului, SC A.C. SRL nu a înregistrat în contabilitate, factura menționată și nici nu a colectat T.V.A., deși în urma verificărilor efectuate la societatea către care a fost emisă factura, respectiv la SC P. SRL Craiova, s-a constatat înregistrarea facturii în contabilitate și deducerea sumei de 7.981.394.220 lei, reprezentând T.V.A.; susținerea reclamantei potrivit căreia factura emisă la 26 septembrie 2000 reprezintă o promisiune de livrare, nu este justificată, întrucât factura cuprinde întreaga valoare a produselor ce urmau a fi livrate la termenele prevăzute prin contract; potrivit pct. 7.9 din H.G. nr. 401/2000, pentru aprobarea Normelor de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000 privind T.V.A., exigibilitatea T.V.A. este anticipată faptului generator, atunci când factura fiscală este emisă înaintea efectuării livrării bunurilor sau prestării serviciilor, iar potrivit art. 9 din O.U.G. nr. 17/2000, contribuabilul care înscrie T.V.A. pe o factură sau pe un document legal aprobat, este obligat să achite suma respectivă la bugetul de stat, chiar dacă operațiunea în cauză nu este impozabilă potrivit acestei ordonanțe de urgență; factura emisă la 26 septembrie 2000 nu poate fi considerată ca fiind proforma, întrucât aceasta a produs efecte ca urmare a înregistrării în contabilitate a beneficiarului - SC P. SRL Craiova, care a dedus T.V.A. aferentă.
La solicitarea reclamantei, instanța de fond a încuviințat efectuarea unei expertize contabile, care să verifice următoarele aspecte: dacă până la data controlului efectuat de Garda Financiară Dolj, SC A.C. SRL a livrat către SC P. SRL Craiova, vreo cantitate din produsele petroliere înscrise în factura nr. 4009129 din 26 septembrie 2000; dacă până la aceeași dată, SC A.C. SRL a încasat creanțele cesionate de cedentul SC P. SRL Craiova și dacă suma de 12.871.259.325 lei, reprezentând cesiune de creanțe în favoarea SC A.C. SRL, poate fi considerată plată în avans.
Prin sentința civilă nr. 306 din 24 octombrie 2002, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat procesul-verbal de control încheiat la data de 17 ianuarie 2001, de către Garda Financiară Dolj și decizia nr. 644 din 3 mai 2001, a Ministerului Finanțelor Publice și a exonerat reclamanta, de plata sumei de 7.981.394.220 lei, reprezentând T.V.A. și a sumei de 1.002.253.923 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond și-a însușit concluziile raportului de expertiză, reținând următoarele: prin neînregistrarea în contabilitatea reclamantei, a facturii emise la 26 septembrie 2000, nu a avut loc o modificare a patrimoniului acesteia pe parcursul anului 2000, pentru a colecta și vira T.V.A., nefiind livrată nici o cantitate din produsele înscrise în factură și nefiind încasată vreo creanță în contul celor cesionate de SC P. SRL Craiova; cesiunea de creanță, în valoare de 12.871.259.325 lei, nu poate fi considerată plată în avans; factura emisă la 26 septembrie 2000 a fost anulată, prin stornare, cu factura nr. 4898230 din 31 decembrie 2000, pentru aceeași cantitate de carburanți și aceeași valoare, astfel că măsura impusă de organul de control, în sarcina reclamantei, de a vira la bugetul de stat T.V.A. și majorări de întârziere, este nejustificată,
împotriva acestei sentințe au declarat recurs, pârâta Garda Financiară Dolj, în nume propriu și Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, în numele pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o, ca fiind netemeinică și nelegală.
Prin motivele de recurs formulate în scris, recurentele susțin că instanța de fond a făcut o apreciere eronată asupra probelor administrate în cauză, iar sentința pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea normativelor legale aplicabile în materie. în acest sens, recurentele arată că: instanța de fond nu a ținut seama de faptul că la data de 30 septembrie 2000, reclamanta a încheiat cu SC P. SRL Craiova, contractul de vânzare-cumpărare nr. 200, prin care SC A.C. SRL se obligă să livreze lunar către SC P. SRL Craiova, benzină și motorină în cantitățile prevăzute în factura emisă la 26 septembrie 2000, respectiv 200 tone benzină și 250 tone motorină, la termenele prevăzute în comandă; prin același contract, părțile au convenit că SC P. SRL Craiova, în calitate de cumpărător, va achita în avans, prin cesiune de creanțe, suma de 12.871.259.325 lei, iar diferența până la valoarea integrală a facturii va fi achitată după ce SC A.C. SRL va livra cantitatea de carburanți menționată în aceasta; instanța de fond ar fi trebuit să observe că factura în discuție este un document legal aprobat și că reclamantei îi sunt aplicabile prevederile art. 9 din O.U.G. nr. 17/2000, conform căruia contribuabilul care înscrie T.V.A. pe o factură sau pe un document legal aprobat, este obligat să achite suma respectivă la bugetul de stat, chiar dacă operațiunea în cauză nu este impozabilă potrivit acestei ordonanțe; fiind vorba de o factură emisă înaintea efectuării livrării bunurilor, exigibilitatea T.V.A. este anticipată faptului generator, conform pct. 7.9 din H.G. nr. 401/2000 pentru aprobarea Normelor de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000 privind T.V.A.
Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., această instanță constată că recursurile declarate în cauză sunt fondate, după cum se va arăta în continuare.
în cauza de față se cere a se clarifica dacă măsura dispusă de organul de control al Gărzii Financiare Dolj, în sarcina SC A.C. SRL, județul Dolj, de a vira la bugetul de stat T.V.A. aferentă facturii fiscale nr. 4009129 din 26 septembrie 2000, este o măsură legală, în condițiile în care: produsele menționate în factură nu au fost livrate; prețul acestora nu a fost încasat; factura nu a fost înregistrată în evidențele contabile ale societății, iar T.V.A. nu a fost colectată; factura fiscală a fost înregistrată în contabilitatea beneficiarului SC P. SRL Craiova, care a dedus T.V.A. aferentă; ulterior, emitenta facturii a procedat la anularea acesteia, prin stornare, operațiune ce a fost efectuată în luna ianuarie 2001, în timpul controlului, fapt ce rezultă din înscrisul de la dosarul fond.
Instanța constată că măsura dispusă de organul de control și menținută de autoritatea fiscală competentă în soluționarea contestației formulată de petenta SC A.C. SRL, este legală, aceasta fiind conformă cu dispozițiile art. 9 din O.U.G. nr. 17/2000, potrivit căruia, contribuabilul care înscrie T.V.A. pe o factură sau pe un document legal aprobat, este obligat să achite suma respectivă la bugetul de stat, chiar dacă operațiunea în cauză nu este impozabilă potrivit acestei ordonanțe.
Faptul că, ulterior emiterii facturii în discuție, reclamanta a încheiat un contract de vânzare-cumpărare produse petroliere, cu societatea către care a emis factura, iar în perioada cuprinsă între data emiterii facturii și data stornării acesteia, nu s-a efectuat nici o livrare de produse petroliere în contul facturii emise și a contractului încheiat, constituie un argument puternic în formarea convingerii că reclamanta, prin emiterea facturii în condițiile prezentate mai sus, a urmărit să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale, așa cum rezultă și din Nota de constatare întocmită la data de 25 aprilie 2001, de inspectorii financiari din cadrul Direcției Controlului Financiar de Stat Dolj, la cererea Inspectoratului de Poliție Dolj.
în ceea ce privește exigibilitatea T.V.A. aferentă facturii în discuție, se constată că aceasta este anticipată faptului generator, întrucât este vorba de o factură emisă înaintea livrării produselor petroliere menționate, așa cum în mod corect au susținut recurentele, prin motivele de recurs. Această apreciere a fost făcută în raport cu prevederile pct. 7.9 din H.G. nr. 401/2000 pentru aprobarea Normelor de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000 privind T.V.A., potrivit cărora exigibilitatea T.V.A. este anticipată faptului generator, atunci când factura fiscală este emisă înaintea efectuării livrării bunurilor sau prestării serviciilor .
Pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (2) C. proc. civ., recursurile declarate în cauză, au fost admise, sentința instanței de fond a fost casată, iar pe fond, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8546/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8288/2004. Contencios → |
|---|
