ICCJ. Decizia nr. 8287/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8287/2004
Dosar nr. 3919/2004
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 20 noiembrie 2003, reclamantul Ş.L. a solicitat anularea hotărârii nr. 7705 din 31 octombrie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bihor.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că împreună cu părinţii şi fraţii săi, au fost strămutaţi din localitatea Curtuişeni, în localitatea Tiszafured din Ungaria, tatăl fiind schimbat din funcţia de cantonier la C.F.R. şi mutat cu familia, în Ungaria, unde a lucrat ca muncitor necalificat, la căile ferate ungare.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 21 din 19 ianuarie 2004, a admis acţiunea, în sensul că a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Instanţa reţine în motivarea sentinţei, că populaţia română care concura la siguranţa circulaţiei pe calea ferată, a fost strămutată în cadrul aceluiaşi sistem, dar în zone locuite de populaţia maghiară, iar reclamantul a făcut dovada că a fost strămutat împreună cu familia, în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Casa Judeţeană de Pensii Bihor a declarat recurs împotriva sentinţei, susţinând că eronat s-a reţinut că reclamantul şi familia sa au fost strămutaţi în altă localitate, decât cea de domiciliu, când în realitate, tatăl acestuia a fost transferat la căile ferate maghiare şi nu se poate susţine că s-au produs persecuţii din partea autorităţilor maghiare.
Recursul este nefondat.
Conform prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, adoptată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, „Beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit din motive etnice, după cum urmează: lit. c), a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate".
Nu se contestă de către recurentă şi rezultă din declaraţiile autentificate ale martorilor Z.D. şi F.V., ca şi din carnetul de muncă al tatălui intimatului şi din adresa din 20 martie 1945 a C.F.R. - Secţia L.3 Satu Mare, că tatăl intimatului, împreună cu familia, au fost nevoiţi să părăsească localitatea în care domiciliau şi să se stabilească într-o localitate din interiorul Ungariei.
Această situaţie a intervenit în urma cedării către Ungaria, în baza Dictatului de la Viena din august 1940, a Ardealului de Nord şi pentru că autorităţile de ocupaţie au urmărit înlocuirea personalului de etnie română încadrat la căile ferate, în zonele cedate Ungariei, cu personal de etnie maghiară şi mutarea persoanelor înlocuite, în zone din interiorul Ungariei.
Tatăl intimatului a fost nevoit să accepte transferarea sa la postul ce i s-a oferit, având o familie numeroasă şi neavând posibilitatea să ocupe un alt post în localitatea Curtuişeni, unde a îndeplinit funcţia de cantonier la C.F.R.
Nu se poate reţine susţinerea recurentei, că intimatul nu a suferit persecuţii din partea autorităţilor maghiare, în condiţiile în care tatăl său a optat pentru a lucra în continuare ca angajat, la căile ferate din Ungaria, realitatea fiind aceea că a fost nevoit să primească postul oferit, pentru a-şi putea întreţine familia şi pentru a avea unde să locuiască, deoarece la Curtuişeni locuiau în cantonul C.F.R, canton în care a fost mutat acarul maghiar numit în locul acestuia.
Ca atare, corect a reţinut instanţa de fond, că intimatul se încadrează între persoanele prevăzute la art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, astfel că recursul de faţă urmează să se respingă ca nefondat, în temeiul art. 7 din OG nr. 105/1999 şi art. 312 C. proc. civ., reţinându-se că hotărârea recurată, este legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 21/CA/2004 - PI din 19 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8258/2004. Contencios. Anulare Hotarâre... | ICCJ. Decizia nr. 8323/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
