ICCJ. Decizia nr. 8338/2004. Contencios. Anulare proces-verbal de contravenţie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8338/2004
Dosar nr. 2297/2004
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 septembrie 2003, la Curtea de Apel Alba Iulia, reclamanta SC A.T. SA a chemat în judecată Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, solicitând anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 1 din 24 septembrie 2003, prin care s-a dispus suspendarea licenţei de turism nr. 51 din 10 aprilie 2002, cu obligarea pârâtului să-i remită această licenţă şi să-i plătească cheltuielile de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că măsura suspendării licenţei de turism este abuzivă şi nelegală, fiind luată de către o persoană care nu avea o astfel de competenţă, pe o durată nelimitată în timp, cu încălcarea prevederilor art. 8 din HG nr. 238/2001 şi fără să se ţină cont că nu există o prevedere legală imperativă, privind încheierea unui contract între agenţia de turism detailistă şi cea turoperatoare, de faptul că turiştii au semnat contractele şi că nu a analizat răspunderea administrativă şi civilă a agenţiei de turism organizatoare a pachetului de servicii turistice.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Alba Iulia, considerând că Judecătoria Alba Iulia este competentă să soluţioneze pricina şi excepţia neîndeplinirii legale a procedurii prealabile, iar pe fondul cauzei, solicită ca acţiunea să fie respinsă şi să se menţină procesul-verbal contestat.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 405 din 26 noiembrie 2003, a admis în parte acţiunea, în sensul că a constatat valabilitatea sancţiunii de suspendare a licenţei de turism, până la 7 noiembrie 2003 şi a luat act de renunţarea la judecata capătului 2 din acţiune.
Instanţa reţine că măsura suspendării licenţei, până la rezolvarea divergenţelor cu turiştii, contravine dispoziţiilor art. 8 din HG nr. 238/2001, care prevăd luarea acestei măsuri, pe o durată de maximum un an.
Mai reţine că măsura suspendării licenţei s-a dispus legal, dar perioada pentru care s-a aplicat, sancţiunea este nelegală şi că pârâtul a remis între timp, licenţa, reclamantei.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinţei, susţinând că instanţa s-a rezumat în a constata valabilitatea pe un anumit termen, a procesului-verbal, fără să analizeze temeinic fiecare aspect pe care l-a invocat prin cererea de chemare în judecată, şi anume, neobligativitatea încheierii contractului cu agenţia organizatoare, necompetenţa inspectorului de specialitate care a întocmit procesul-verbal, faptul că în contracte se prevăd numai clauzele cele mai importante, dar că în ultimul aliniat din contracte s-a stipulat completarea lor, cu toate prevederile contractului-cadru, ori răspunderea administrativă şi civilă a agenţiei de turism organizatoare a pachetului de servicii turistice.
Recursul va fi admis, în sensul şi pentru considerentele menţionate în continuare.
Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 1 din 24 septembrie 2003, întocmit de inspectori din cadrul Direcţiei Generale de Autorizare şi Control în Turism din Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, s-au constatat nereguli la recurentă, în ce priveşte documentele referitoare la pachetul de servicii turistice vândute unui grup de turişti, în perioada 2 - 9 august 2003 şi s-a dispus suspendarea licenţei de turism a acesteia, până la rezolvarea divergenţelor cu turiştii.
Din întâmpinarea depusă de intimatul-pârât, la prima instanţă, rezultă că acesta a invocat excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Alba Iulia, în soluţionarea cauzei şi excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile administrative anterior introducerii acţiunii.
Din dosar nu rezultă că instanţa s-a pronunţat asupra acestor două excepţii, ci a trecut direct la judecata pe fond a pricinii.
Conform prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., „Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Cum prima instanţă nu s-a pronunţat asupra excepţiilor invocate de pârâtul-intimat, se impune ca hotărârea pronunţată de aceasta, să fie casată, iar cauza trimisă, spre rejudecare, pentru a se pune în discuţie, excepţiile şi a se pronunţa asupra lor.
Din conţinutul cererii de chemare în judecată, ar rezulta că reclamanta-recurentă solicită anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 1 din 24 septembrie 2003.
Instanţa de fond va verifica şi eventual, va cere lămuriri, reclamantei, dacă acesta este obiectul pricinii sau înţelege să atace şi un alt act administrativ, pentru că în raport cu aceasta trebuie să stabilească dacă este sau nu, competentă să soluţioneze cauza.
Intimatul a invocat aplicabilitatea dispoziţiilor OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, în temeiul cărora competenţa de soluţionare a pricinii revine judecătoriei, urmând ca instanţa, cu prioritate, să-şi verifice competenţa şi numai după ce va reţine că este competentă să judece cauza de faţă, va putea trece la analizarea pe fond a acesteia.
Pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 313 şi 315 C. proc. civ., se va admite recursul, iar sentinţa va fi casată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC A.T. SA Alba Iulia, împotriva sentinţei civile nr. 405 din 26 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8331/2004. Contencios. Anulare măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 8351/2004. Contencios. Refuz emitere... → |
|---|
