ICCJ. Decizia nr. 8323/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform D.L. 118/1990. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8323/2004
Dosar nr. 3942/2004
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 8 decembrie 2003, sub nr. 9405, la Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ, reclamanta C.F. a solicitat în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Arad, anularea hotărârii nr. 405 din 30 iunie 2003 şi obligarea de a i se acorda drepturile prevăzute de art. 2 alin. (2) din Decretul - lege nr. 118/1990.
În motivarea acţiunii s-a precizat de către reclamantă, că este îndreptăţită să beneficieze de pensie de urmaş după părinţii săi, care au fost strămutaţi în mod nelegal şi că, prin actul atacat i s-a respins cererea, cu motivarea că s-a născut ulterior refugiului acestora, la data de 1 februarie 1953.
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 29, pronunţată la 20 ianuarie 2004, a respins acţiunea, cu motivarea că art. 2 alin. (2) din Decretul - lege nr. 118/1990, a statuat dreptul la pensie de urmaş, a descendenţilor persoanelor persecutate din motive politice, dar că reclamanta nu se află în această situaţie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta, invocând nelegalitatea acesteia, reiterând în motivarea recursului, aceleaşi susţineri făcute cu ocazia judecării în fond.
Recursul este fondat.
Din examinarea celor relatate prin acţiune, nu se poate reţine exact temeiul juridic al drepturilor solicitate de reclamantă, Legea nr. 118/1990 sau Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată.
Instanţa a avut în vedere această ultimă situaţie şi potrivit Legii nr. 189/2000, a pronunţat o hotărâre de respingere, reţinând că reclamanta este născută după data limită stabilită de lege - 6 martie 1945.
Susţinerea instanţei, că aceste drepturi se cer, şi nu cele prevăzute de Legea nr. 118/1990, nu poate fi primită, fără o precizare expresă a acţiunii, din partea reclamantei.
În condiţiile date, se impune admiterea recursului şi casarea sentinţei, cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru ca reclamanta să-şi precizeze temeiul juridic al drepturilor solicitate.
În situaţia în care reclamanta va preciza că îşi întemeiază acţiunea, pe Legea nr. 118/1990, urmează ca instanţa să constate că nu este competentă şi să dispună trimiterea cauzei, la tribunal, iar în cazul în care temeiul este Legea nr. 189/2000, să se pronunţe pe probele administrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.F. împotriva sentinţei civile nr. 29 din 20 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată, cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8287/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8330/2004. Contencios. Revocarea parţială a... → |
|---|
