ICCJ. Decizia nr. 8330/2004. Contencios. Revocarea parţială a H.G. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8330/2004
Dosar nr. 4957/2003
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 21 februarie 2003, reclamanta V.J. a solicitat anularea parţială a HG nr. 363/2002, şi anume, a poziţiei 141 din anexa la hotărâre.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că antecesoarea sa a introdus acţiune, în revendicarea imobilului situat în Brăila, compus din teren în suprafaţă de 1.400 mp şi construcţia aflată pe acesta şi că preluând procesul de la Judecătoria Brăila, a aflat că s-a depus de către reprezentantul Consiliului Local Brăila, copie de pe Monitorul Oficial, din care rezultă că imobilul în discuţie este atestat, prin HG nr. 363/2002, că aparţine domeniului public al judeţului Brăila.
Mai arată că acest imobil a fost preluat abuziv, în anul 1948, de către autorităţile comuniste şi închiriat mai multor persoane juridice, cu toate că statul nu a deţinut şi nu deţine vreun titlu de proprietate pentru el.
Guvernul României a formulat cerere de chemare în judecată a altei persoane, şi anume, municipiul Brăila, susţinând că la baza adoptării hotărârii Guvernului, a stat hotărârea autorităţii publice locale şi că imobilul în discuţie a fost atestat, ca aparţinând la domeniul public al municipiului Brăila.
De asemenea, Guvernul României a depus şi întâmpinare, prin care invocă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, susţinând că aceasta nu face dovada că este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului, mai ales că a menţionat că se află în proces pentru revendicarea imobilului.
În ce priveşte fondul pricinii, arată că la elaborarea actului contestat, s-au respectat dispoziţiile Legii nr. 24/2000, bunurile ce aparţin domeniului public, fiind inventariate de comisiile locale, însuşite de autorităţile locale, prin hotărâri de declarare, care au calitatea de a stabili sau modifica regimul juridic al bunurilor, prin hotărârile de guvern fiind numai atestate.
Menţionează că anterior introducerii acţiunii de faţă, reclamanta nu a înţeles să solicite cenzurarea legalităţii şi temeiniciei hotărârilor consiliului local şi a consiliului judeţean.
Ministerul Administraţiei Publice a formulat cerere de intervenţie în interesul Guvernului României, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantei, iar pe fond să se respingă acţiunea, ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1280 din 9 septembrie 2003, a admis acţiunea, în sensul că a admis cererea de chemare în judecată a municipiului Brăila, a anulat pct. 141 din Anexa nr. 2 a HG nr. 363/2002, prin care a atestat ca aparţinând domeniului public al municipiului Brăila, imobilul situat în Brăila; a respins cererea de intervenţie formulată de Ministerul Administraţiei Publice (în prezent Ministerul Administraţiei şi Internelor) şi a obligat pârâtul, la plata sumei de 14.037.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Instanţa reţine, în motivarea sentinţei, că hotărârea contestată este nelegală, şi în ce priveşte bunul în discuţie, pârâtul nefăcând dovada preluării acestuia de către stat, cu titlu valabil şi că prin atestarea imobilului, ca făcând parte din domeniul public al municipiului Brăila, s-a produs o vătămare în drepturile reclamantei, recunoscute de lege, ca şi în interesele sale legitime.
Pârâtul Guvernul României a declarat recurs împotriva sentinţei, susţinând că este nelegală şi netemeinică.
Menţionează că atâta timp, cât dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului nu a fost recunoscut printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, aceasta nu poate solicita anularea unui act administrativ, în condiţiile Legii nr. 29/1990.
Consideră că hotărârea de guvern s-a adoptat cu respectarea condiţiilor legale, prin hotărâre realizându-se numai o operaţiune de determinare a bunurilor ce aparţin domeniului public judeţean sau de interes local, dar nu se creează drepturi noi, nu se stabilesc sau se modifică regimul juridic al bunurilor respective şi ca atare, nu este de natură a vătăma vreun drept.
Intimatul-intervenit municipiul Brăila, prin cererea intitulată „Punct de vedere", menţionează că acţiunea în revendicare a imobilului în discuţie, s-a soluţionat definitiv şi irevocabil, prin constatarea că acesta a fost preluat în proprietatea statului, fără titlu valabil şi că prin hotărârea nr. 61 din 24 aprilie 2003, a Consiliului Local al municipiului Brăila, s-a dispus trecerea lui din domeniul public, în domeniul privat al municipiului Brăila.
Arată şi că s-a propus Guvernului României, modificarea Anexei nr. 2 a HG nr. 363/2002, în sensul anulării poziţiei nr. 141 şi că deja s-a restituit imobilul către intimata-reclamantă, astfel că solicită ca acţiunea să fie respinsă, ca rămasă fără obiect.
Analizând recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României, în raport cu motivele invocate în cererea de recurs şi cu materialul probator administrat în cauză, se reţin următoarele:
Prin HG nr. 363/2002 s-a atestat domeniul public al judeţului Brăila, precum şi al municipiului, oraşelor şi comunelor din judeţul Brăila.
Intimata-reclamantă a contestat poziţia nr. 141 din Anexa nr. 2 a hotărârii, care a cuprins în inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public al municipiului Brăila, imobilul situat în B-dul Al. I. Cuza, în suprafaţă totală de 142,50 mp şi suprafaţă curte de 100 mp, susţinând că acest imobil este proprietatea sa.
Din probele dosarului rezultă că acest imobil a fost proprietatea numiţilor D.S. şi D.T., dobândit în baza actului de vânzare-cumpărare nr. 87 din 5 martie 1921, transmis prin moştenire fiicei acestora, P.E., de pe urma căreia a rămas ca unică moştenitoare, intimata-reclamantă.
Nu s-a prezentat nici o dovadă din care să rezulte că imobilul ar fi trecut în proprietatea statului, în baza unui titlu valabil, proprietarii acestuia fiind deposedaţi de el, abuziv, în anul 1948.
De altfel, acţiunea în revendicare a imobilului introdusă de P.E. şi continuată de intimata-reclamantă, formulată în contradictoriu cu Consiliul Local al municipiului Brăila şi Direcţia Serviciilor Publice Brăila, a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 3337 din 2 iulie 2003, pronunţată de Judecătoria Brăila, în sensul că s-a constatat că P.E. este moştenitoarea lui D.S., decedat la 23 februarie 1959 şi au fost obligate pârâtele, să lase reclamantei V.J., în deplină proprietate şi posesie, imobilul situat în municipiul Brăila, format din teren în suprafaţă de 1.400 mp şi construcţia, amplasată pe acesta şi să-i plătească cheltuieli de judecată, în sumă de 19.580.000 lei.
Această hotărâre a rămas irevocabilă, prin Decizia nr. 286 din 3 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin care s-au respins ca nefondate, recursurile declarate de pârâţi.
Ca atare, s-a stabilit prin hotărâre judecătorească irevocabilă, dreptul de proprietate privată al intimatei-reclamante, asupra imobilului în discuţie.
De altfel, prin hotărârea nr. 61 din 21 aprilie 2003, a Consiliului Local municipal Brăila, s-a dispus trecerea din domeniul public al municipiului Brăila, în domeniul privat al municipiului Brăila, a imobilului din B-dul Al. I. Cuza şi s-a propus Guvernului României, să modifice Anexa nr. 2 din HG nr. 363/2002, prin anularea poziţiei nr. 141 - obiectiv „Imobil - B-dul Al. I. Cuza".
În preambulul hotărârii se face referire şi la adresa nr. 3869 din 26 martie 2003 a Guvernului României, prin care se recomandă scoaterea din domeniul public al municipiului Brăila, a imobilului din B-dul Al. I. Cuza.
Ţinându-se cont şi de faptul că între timp s-a şi dispus restituirea către intimată, a imobilului în cauză, urmare a hotărârii judecătoreşti pronunţată în acţiunea în revendicare, rămasă irevocabilă, recursul se impune a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 299 şi 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Guvernul României, împotriva sentinţei civile nr. 1280 din 9 septembrie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8323/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8331/2004. Contencios. Anulare măsură de... → |
|---|
