ICCJ. Decizia nr. 8292/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, sub nr. 366 din 12 ianuarie 2004, reclamanta M.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, anularea hotărârii nr. 8541 din 9 decembrie 2003, prin care pârâta a refuzat să-i recunoască acesteia, calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de legea menționată, cu modificările și completările ulterioare.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că: s-a născut la data de 28 septembrie 1943, în localitatea Lipnița, județul Constanța, în perioada refugiului părinților săi, din localitatea de domiciliu, comuna Câzâlgicli, județul Durostor din Bulgaria; refuzul pârâtei, de a-i recunoaște calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de legea sus-menționată, este nejustificat, în condițiile în care ea, reclamanta, a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului părinților săi, care au fost nevoiți să-și părăsească bunurile imobile și mobile, rudele, prietenii și colegii și să trăiască în altă localitate, în condiții de viață precare.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acțiunii, arătând că în luna septembrie 1940, când părinții petentei s-au refugiat, aceasta nu era concepută, astfel că nu poate avea același statut cu cel al părinților săi, fiind născută la un interval de 36 luni ulterioare momentului refugiului.
Prin sentința civilă nr. 87 din 17 februarie 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 8541 din 9 decembrie 2003, emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta să-i acorde drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că interpretarea dată de pârâtă nu își găsește corespondent legal, întrucât starea de fapt, necontestată de aceasta, confirmă îndeplinirea cerințelor prevăzute de lege, pentru ca beneficiul drepturilor să fie recunoscut, și copiilor născuți în perioada refugiului părinților, efectele acestuia producându-se asupra vieții întregii familii.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Prin motivele de recurs, pârâta a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, acestea referindu-se la persoane care au suferit persecuții din motive etnice, fiind nevoite să se refugieze, ori, la data la care părinții reclamantei s-au refugiat, aceasta nici nu era concepută, astfel că nu poate beneficia de drepturile prevăzute de lege, fiind născută la un interval de 36 luni ulterioare momentului refugiului.
Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei, această instanță constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conținutul textului de lege menționat rezultă că, în ceea ce privește acordarea drepturilor compensatorii, nu se face nici o diferențiere în legătură cu persoanele care au fost nevoite să trăiască în refugiu, Statul Român având obligația de protecție și sprijin, în mod egal, pentru toți cetățenii săi.
Se constată că potrivit copiei extras din Tabloul cu toți capii de familie de origine română din raza comunei Câzâlgicli, județul Durostar, eliberată de Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale, la data de 28 august 2001, numitul P.G., tatăl recurentei-reclamante, este menționat în acest tablou, la nr. crt.66, cu numărul membrilor familiei și averea ce o poseda în anul 1940, când s-a făcut schimbul de populație română-bulgară.
Din certificatul de naștere al recurentei-reclamante, rezultă că aceasta s-a născut la data de 28 septembrie 1943, în comuna Lipnița, județul Constanța, aceasta fiind localitatea de refugiu a părinților săi.
întrucât refugiul părinților a produs consecințe materiale și morale care ulterior s-au răsfrânt asupra vieții întregii familii, reclamanta este îndreptățită să beneficieze de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, așa cum în mod corect a apreciat și instanța de fond.
Pentru considerentele arătate, sentința instanței de fond a fost menținută ca legală și temeinică, iar recursul declarat în cauză a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8700/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8327/2004. Contencios → |
|---|
