ICCJ. Decizia nr. 8327/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 9 martie 2004, la Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ, sub nr. 1656, reclamanta C.M. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Botoșani, modificarea hotărârii nr. 1198 din 7 ianuarie 2004, în sensul stabilirii calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 27 februarie 1944 - 6 martie 1945.
în motivarea acțiunii, s-a precizat de către reclamantă, că în luna februarie 1944, tatăl său a fost obligat să plece cu familia, în județul Caraș Severin.
Prin sentința civilă nr. 161, pronunțată la 2 iunie 2004, de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ, a fost admisă acțiunea, s-a dispus modificarea hotărârii nr. 1198 din 7 ianuarie 2004, emisă de pârâtă, în sensul constatării în favoarea reclamantei, a calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 27 februarie 1944 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în perioada solicitată, trupele sovietice au pătruns pe teritoriul României, în Nordul Basarabiei, Moldovei și Bucovinei și o parte din populație s-a refugiat, de teamă, în alte localități, reclamanta fiind în aceeași situație.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Botoșani, susținând că în perioada solicitată de reclamantă, statul a dispus evacuarea unei părți din populație, spre centrul țării, în vederea protejării de înaintarea frontului, că prin această măsură nu s-a produs persecutarea din motive etnice, așa cum prevede art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Recursul este fondat.
Curtea, analizând actele dosarului, a constatat că reclamanta nu se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000, în sensul că nu a dovedit că refugiul s-a datorat unor persecuții etnice.
Dimpotrivă, în vederea protejării populației de înaintarea frontului și ocuparea de către trupele sovietice, a unei părți din județul Suceava, unde reclamanta a avut domiciliu, s-a dispus evacuarea, spre centrul țării și că o atare măsură nu este echivalentă cu persecuțiile etnice prevăzute de lege.
Cum instanța de fond a apreciat greșit că situația invocată de reclamantă se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000, Curtea a casat sentința atacată și pe fond, a respins acțiunea.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8292/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8325/2004. Contencios → |
|---|
