ICCJ. Decizia nr. 8351/2004. Contencios. Refuz emitere hotărâre de concesionare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8351/2004
Dosar nr. 2661/2004
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 mai 2003, la Tribunalul Timiş, reclamanta SC T. SRL Timişoara a chemat în judecată Consiliul Local al municipiului Timişoara, solicitând obligarea acestuia, să emită o hotărâre de concesionare către reclamantă, fără licitaţie publică, a suprafeţei de 20 mp teren situat în Timişoara.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că la 14 noiembrie 2000, a solicitat pârâtului, să-i concesioneze terenul în suprafaţă de 20 mp, pe care se află construit un ţarc cumpărat în cadrul procesului de privatizare, însă pârâtul amână rezolvarea cererii, nejustificat, cu toate că a prezentat toate actele ce i s-au solicitat.
Tribunalul Timiş, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 470 din 8 octombrie 2003, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinţei, susţinând că este netemeinică şi nelegală.
Consideră că se află în situaţia de excepţie prevăzută de art. 12 lit. e) din Legea nr. 453/2001, deoarece termenul în discuţie este impropriu realizării de construcţii independente, este vecin cu SC T. SRL şi este necesar acesteia, pentru depozitarea ambalajelor.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 117 din 3 februarie 2004, şi-a declinat competenţa de soluţionare a recursului, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Instanţa reţine că prin OUG nr. 58/2003, s-a modificat art. 299 alin. (2) C. proc. civ., în sensul ca recursul se soluţionează de către instanţa supremă, dacă prin lege nu se prevede altfel, iar prin art. II din ordonanţă, s-a prevăzut că dispoziţiile ei să se aplice şi proceselor în curs de judecată, sub legea anterioară.
Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la 17 februarie 2004, acordându-se termen la 20 mai 2004, când, în Camera de consiliu, s-a dispus admiterea în principiu a recursului, în baza dispoziţiilor art. 3021 C. proc. civ., introdus prin OUG nr. 58/2003 şi s-a acordat termen în şedinţă publică, la 18 noiembrie 2004, cu citarea părţilor.
La termenul de astăzi, instanţa a constatat că nu este competentă să judece recursul.
Are în vedere că prin Legea nr. 195/2004, pentru aprobarea OUG nr. 58/2003, privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, s-a completat art. 299 C. proc. civ., cu alin. (2) şi (3), alin. (3) prevăzând că „În situaţiile în care, potrivit dispoziţiilor prezentului cod sau ale legii speciale, încheierile sau alte hotărâri pronunţate de instanţele judecătoreşti sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competenţa instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea în cauză sau, după caz, de competenţa instanţei expres prevăzute de lege".
Cum hotărârea atacată cu prezentul recurs, este pronunţată de Tribunalul Timiş, iar această hotărâre este supusă numai căii de atac a recursului, rezultă că instanţa competentă să soluţioneze recursul este cea imediat superioară tribunalului, care este Curtea de Apel Timişoara.
De aceea, se va trimite cauza la Curtea de Apel Timişoara, pentru a soluţiona recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Trimite recursul declarat de SC T. SRL Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 470 din 8 octombrie 2003 a Tribunalului Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, la Curtea de Apel Timişoara, spre competentă soluţionare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8338/2004. Contencios. Anulare proces-verbal... | ICCJ. Decizia nr. 8356/2004. Contencios → |
|---|
