ICCJ. Decizia nr. 8420/2004. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8420/2004
Dosar nr. 7025/2004
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 11 octombrie 2002, reclamantele Primăria Sânmartin şi Consiliul Local Sânmartin au chemat în judecată Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi SC T.F. SA Băile Felix, solicitând constatarea nulităţii absolute a certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M.08 nr. 1087, nr. 1088, nr. 1089, nr. 1090 şi nr. 1091, emise la 29 mai 2002, de către Ministerul Turismului, în favoarea pârâtei SC T.F. SA Băile Felix şi restabilirea situaţiei anterioare intabulării în cartea funciară.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că a luat cunoştinţă de existenţa acestor acte, în luna august 2002, prin Serviciul de carte funciară al Judecătoriei Oradea, că imobilele pentru care s-au emis certificatele, fac parte din domeniul public al comunei, aşa cum au fost adoptate prin hotărârea Consiliului local şi ulterior aprobate prin hotărâri de Guvern.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 184 din 8 martie 2004, a respins acţiunea reclamanţilor, reţinând în esenţă că, hotărârile consiliilor locale, prin care se declară regimul juridic al proprietăţii publice şi hotărârea de guvern, de atestare a acestui regim, nu sunt moduri de dobândire a dreptului de proprietate prevăzute de lege.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs, atât reclamantele, cât şi pârâta societate comercială, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În recursul lor Consiliul Local al comunei Sânmartin şi Primăria Comunei Sânmartin susţin în esenţă că, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 213/1998, dreptul de proprietate se dovedeşte şi cu titlu de posesiune faptică, hotărârile Consiliului Local şi hotărârea de Guvern fiind acte administrative cu care a dovedit o situaţie de fapt şi de drept.
În recursul său, pârâta SC T.F. SA Băile Felix solicită modificarea în parte, a sentinţei atacate, sub aspectul obligării în solidar, a reclamantelor-intimate, să-i achite cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 38.000.033 lei, şi nu suma de 18.000.033 lei.
Recursurile formulate de reclamante, urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea lor, recurentele-reclamante au cerut constatarea nulităţii absolute a certificatelor de atestare a dreptului de proprietate, asupra unor terenuri pe care se află cinci foraje de apă termală, certificate emise în favoarea SC T.F. SA Băile Felix.
Instanţa de fond, în urma probelor administrate a stabilit în mod corect că înainte de anul 1990, terenul aferent celor 5 foraje a fost proprietate de stat, fiind dat în administrarea O.J.T. Bihor.
La data de 15 februarie 1990, forajele au fost predate complexului hotelier F. (aflat şi în prezent în patrimoniul SC T.F. SA), fiind înregistrate în patrimoniul acesteia, ca mijloace fixe.
Această situaţie a fost confirmată şi de expertiza contabilă efectuată în cauză.
În temeiul dispoziţiilor Legii nr. 15/1990, a HG nr. 834/1991 şi ale Legii nr. 88/1997 şi Legii nr. 137/2002, societatea comercială a dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente forajelor în discuţie, direct de la statul român.
Concluzia instanţei de fond, potrivit căreia hotărârile consiliilor locale, prin care se declară regimul juridic al proprietăţii publice şi hotărârea de guvern, de atestare a acestui regim, nu sunt moduri de dobândire a dreptului de proprietate prevăzute de lege, este corectă.
Referitor la recursul declarat de pârâta SC T.F. SA Băile Felix, se constată că este fondat.
Prin sentinţa atacată, s-a respins acţiunea, reclamantele fiind obligate la plata sumei de 18.000.033 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea societăţii comerciale.
Se constată că în şedinţa publică din 1 martie 2004, recurenta-pârâtă a cerut respingerea acţiunii reclamantelor, cu obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat şi expert. Cu contractele de asistenţă judiciară nr. 10566 din 17 noiembrie 2003 şi nr. 4 din 30 ianuarie 2001 şi O.P. nr. 2643/2003 şi nr. 215/2004, recurenta a dovedit că se impune ca şi suma de 20.000.000 lei, să fie cuprinsă în cheltuielile de judecată.
Aşa fiind, se va admite recursul declarat de pârâtă şi se va modifica sentinţa atacată, în sensul obligării reclamantelor, să-i plătească pârâtei, toate cheltuielile de judecată efectuate la instanţa de fond, precum şi cheltuielile de judecată din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Local Sânmartin şi Primăria Comunei Sânmartin, judeţul Bihor, împotriva sentinţei civile nr. 184/CA/2004 - PI din 8 martie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Admite recursul declarat de pârâta SC T.F. SA Băile Felix, împotriva aceleiaşi sentinţe.
Modifică sentinţa atacată şi obligă pe reclamante, să plătească pârâtei, 38.000.033 lei cheltuieli de judecată, la instanţa de fond.
Obligă pe recurentele-reclamante să plătească recurentei-pârâte, 48.790.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8416/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8421/2004. Contencios. împotriva decizie... → |
|---|
