ICCJ. Decizia nr. 8421/2004. Contencios. împotriva decizie Consiliului Concurentei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8421/2004
Dosar nr. 7051/2004
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC J.I. SRL Bucureşti a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice şi Oficiul Concurenţei, solicitând să se constate abuzul de drept săvârşit de aceste autorităţi publice, prin modul de soluţionare a plângerii sale privind unele practici anticoncurenţiale din partea SC D. SA.
De asemenea, a cerut obligarea pârâţilor, de a relua procedura de investigare pentru cazurile de nesocotire a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea concurenţei nr. 21/1996 şi să soluţioneze în fond, plângerea formulată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că atitudinea pârâţilor, de a nu cerceta în fond plângerile şi contestaţiile ce le-au fost adresate, în exercitarea căilor administrativ-jurisdicţionale de atac şi de a soluţiona astfel cauza, sunt de natură a o vătăma în exercitarea dreptului la apărare, constituind un abuz de drept administrativ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 793 din 27 aprilie 2004, a admis excepţia privind lipsa de calitate procesuală pasivă a Ministerului Finanţelor Publice, cu consecinţa respingerii acţiunii faţă de această autoritate a administraţiei publice centrale de specialitate.
Faţă de celălalt pârât, acţiunea a fost respinsă ca tardiv introdusă.
În esenţă, instanţa a reţinut că actele juridice deduse judecăţii, au fost emise de Oficiul Concurenţei şi Ministerul Finanţelor Publice în cadrul procedurii prevăzute de art. 46 din Legea nr. 21/1996, anterior modificării acesteia prin OUG nr. 121/2003, în urma căreia Consiliului Concurenţei i-a revenit competenţa exclusivă de a realiza aplicarea Legii concurenţei nr. 21/1996.
În temeiul art. II alin. (5) din ordonanţa respectivă, plângerile şi sesizările formulate în temeiul Legii nr. 21/1996, aflate în curs de soluţionare la Oficiul Concurenţei, precum şi investigaţiile în desfăşurare se preiau de către Consiliul Concurenţei, pe bază de protocol, în maximum 30 de zile de la intrarea în vigoare a actului normativ.
Prin urmare, Ministerul Finanţelor Publice, care în temeiul art. II alin. (4) din OUG nr. 121/2001, a preluat de la Oficiul Concurenţei, numai sesizările, plângerile şi solicitările formulate în baza altor acte normative, decât Legea nr. 21/1996, nu este titular de drepturi şi obligaţii în raportul de drept administrativ supus judecăţii şi nu mai poate fi obligat să reia procedura de investigaţie, pentru încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) şi art. 6 din aceeaşi lege, astfel cum a solicitat reclamanta.
Pe de altă parte, curtea de apel a reţinut că împotriva răspunsului comunicat cu adresa nr. 1551 din 18 iunie 2003, reclamanta a formulat reclamaţie administrativă, cu nr. 5380 din 9 iulie 2003, dar, deşi a primit răspuns prin adresa nr. 2151 din 2 octombrie 2003, expediată prin poştă, la 3 octombrie 2003, s-a adresat instanţei, abia la data de 18 martie 2004, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta SC J.I. SRL Bucureşti.
Recurenta a susţinut că prima instanţă a reţinut greşit excepţia privind lipsa de calitate procesuală pasivă a Ministerului Finanţelor Publice, fiind lipsită de rol activ şi pronunţând astfel, o hotărâre, cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Că, excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive a Consiliului Concurenţei şi a nulităţii deciziei nr. 1551 din 18 iunie 2003, invocate prin acţiune şi notele scrise depuse de recurentă, nu au fost puse în discuţia părţilor şi nici soluţionate de către instanţă.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 137 C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi, asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond, care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În speţă, Curtea de Apel Bucureşti s-a pronunţat prin sentinţa recurată, mai întâi, asupra excepţiilor invocate şi a reţinut în mod corect că Ministerul Finanţelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, de vreme ce Consiliul Concurenţei a preluat atribuţiile acestuia, conferite anterior prin Legea concurenţei nr. 21/1996.
Prin art. II alin. (5) din OUG nr. 121/2003, pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, aprobată prin Legea nr. 184/2004, s-a prevăzut că plângerile şi sesizările formulate de către Oficiul Concurenţei, precum şi investigaţiile în desfăşurare, vor fi preluate de către Consiliul Concurenţei, pe bază de protocol, în maximum 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
Ministerul Finanţelor Publice a preluat de la Oficiul Concurenţei, conform art. II alin. (4) al ordonanţei, numai sesizările, plângerile şi solicitările formulate în temeiul altor acte normative, decât Legea concurenţei.
Rezultă, aşadar, că în adevăr, la data sesizării instanţei, acest minister nu mai era titularul unor drepturi şi obligaţii în raportul juridic dedus judecăţii şi ca atare, el nu putea fi obligat, la cererea reclamantei, să reia procedura de investigaţie, pentru violarea art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 21/1996, de către un alt agent economic.
Referitor la excepţia de tardivitate a introducerii acţiunii, curtea de apel a apreciat judicios că de la data primirii răspunsului, la contestaţia formulată de reclamantă, împotriva măsurii comunicate cu adresa nr. 1551 din 3 octombrie 2003, emisă de Oficiul Concurenţei şi până la data înregistrării cererii de chemare în judecată - 18 martie 2004, au trecut peste 5 luni, respectiv a fost depăşit termenul de 30 de zile prevăzut de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990.
Având în vedere aceste considerente, dar şi inexistenţa în cauză a altor motive de casare de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., ar putea fi invocate din oficiu, urmează a se respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC J.I. SRL, Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 793 din 27 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8420/2004. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 8422/2004. Contencios. Anulare ordin de... → |
|---|
