ICCJ. Decizia nr. 8563/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8563/2004
Dosar nr. 7961/2004
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.F. a solicitat anularea deciziei nr. 8026 din 30 aprilie 2004, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi menţinerea în favoarea ei, a hotărârii nr. 8026 din 4 noiembrie 2003.
Prin precizarea de acţiune, a susţinut că nu există nici o contradicţie între cele două perioade de refugiu solicitate, ci doar o continuitate a acestor perioade, în condiţiile în care demersurile au fost făcute pe măsură ce a intrat în posesia informaţiilor necesare, având în vedere că în perioada respectivă avea vârsta de 6 - 7 ani şi, de asemenea, nici în ce priveşte localitatea de refugiu, ambele localităţi menţionate în acte făcând parte din aceeaşi unitate administrativă.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 423/CA/2004 - P.I. din 6 septembrie 2004, a respins acţiunea, reţinând în esenţă, că probele administrate în cauză cuprind contradicţii în ce priveşte perioada de refugiu a reclamantei, iar aceasta, deşi avea doar 7 ani la data refugiului, nu putea să nu aprecieze dacă a stat în refugiu împreună cu familia, câteva luni sau câţiva ani.
Împotriva sentinţei, reclamanta a declarat recurs, susţinând, în esenţă că prima instanţă a preluat mecanic argumentele invocate de pârâtă, prin întâmpinare şi, de asemenea, a dat o greşită interpretare probelor administrate în cauză.
Examinând hotărârea atacată, în raport cu motivele invocate, actele dosarului şi normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat.
Reclamanta A.F. a solicitat, prin cererea nr. 6927 din 24 iulie 2003, stabilirea calităţii sale de beneficiară a Legii nr. 189/2000, arătând că a fost strămutată din motive etnice, din localitatea Betfia, în localitatea Cojdeni, comuna Pomezău, începând din septembrie 1944, până în martie 1945, cererea fiind admisă, acordându-i-se drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru această perioadă.
Ulterior, reclamanta a formulat o nouă cerere, nr. 8026 din 28 octombrie 2003, prin care a solicitat acordarea aceloraşi drepturi, pentru o altă perioadă, respectiv, 18 mai 1942 - august 1944.
Şi această cerere a fost soluţionată favorabil, prin emiterea deciziei nr. 8026 din 4 noiembrie 2003, recunoscându-i-se reclamantei, calitatea de refugiată şi beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 mai 1942 - 15 august 1944, decizie care a fost, însă, anulată la 30 aprilie 2004, ca fiind eronat emisă, reţinându-se că, în condiţiile în care actele depuse în cele două dosare, conţin o vădită contradicţie cu privire la perioadele şi localităţile de refugiu, cererea nr. 8026 din 28 octombrie 2003 este neîntemeiată.
Într-adevăr, din declaraţiile martorilor O.T. şi S.F., autentificate la 21 octombrie 2003, reiese că reclamanta, împreună cu mama sa, s-a refugiat din localitatea Betfia, judeţul Bihor, în localitatea Cojdeni, judeţul Bihor, în perioada mai 1942 - august 1944, iar din declaraţiile martorilor I.V. şi I.T., autentificate la 4 septembrie 2003, rezultă că refugiul s-a făcut din localitatea Betfia, judeţul Bihor, în localitatea Răbăgani, judeţul Bihor, în perioada septembrie 1944 - martie 1945.
Este, deci, evident că între declaraţiile martorilor există contradicţie, atât în ce priveşte localitatea de refugiu, cât şi perioada refugiului.
Din adresa nr. 5848 din 21 octombrie 2003 a Direcţiei Judeţene Bihor a Arhivelor Naţionale, rezultă că în indexul refugiaţilor români din Ungaria, întocmit la data de 18 mai 1942, figurează numita S.M., fără, însă, ca reclamanta să fi făcut dovada certă că aceasta este mama sa, putând fi doar coincidenţă de nume (atât numele, cât şi prenumele fiind frecvent întâlnite în acea zonă).
Totodată, nu s-a făcut dovada susţinerilor reclamantei, potrivit cărora ar exista o continuitate în refugiu.
Este adevărat că la data refugiului, reclamanta avea doar 7 ani, însă, astfel cum a reţinut instanţa de fond, acele evenimente, de persecuţie etnică, respectiv părăsirea domiciliului, nu puteau să nu fie reţinute, chiar dacă au fost trăite la vârstă fragedă, iar ulterior, de-a lungul anilor, membrii familiei puteau şti şi discuta, când anume s-au refugiat şi în ce localitate, astfel că nu se poate reţine că reclamanta, la data depunerii primei cereri, să nu fi ştiut că a stat în refugiu împreună cu familia, doar câteva luni sau ani de zile.
În consecinţă, pentru cele ce preced, se constată că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.F. împotriva sentinţei nr. 423/CA/2004 - P.I. din 6 septembrie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8530/2004. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 8564/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
