ICCJ. Decizia nr. 8522/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8522/2004
Dosar nr. 8012/2004
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1631 din 1 septembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei T.A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti. A anulat hotărârea nr. 12.112/11709 din 30 aprilie 2004, emisă de pârâtă şi a obligat pârâta, să stabilească reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru perioada martie 1944 - 6 martie 1945 şi să emită pentru reclamantă, o nouă hotărâre în acest sens, cu acordarea drepturilor corespunzătoare, începând cu 1 ianuarie 2004, în raport cu cererea nr. 17.509 din 4 decembrie 2003.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut în esenţă că reclamanta T.A., prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a făcut dovada situaţiei sale de refugiată în luna martie 1944, din comuna Roşa-Cernăuţi - U.R.S.S., în România, aceasta nerevenind ulterior în localitatea de domiciliu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, motivat în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că, instanţa de fond a încălcat prevederile Legii nr. 189/2000, acordând drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din lege, deşi în dosarul cauzei nu s-au depus dovezi concludente.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că reclamanta s-a născut la data de 9 septembrie 1932, în comuna Roşa-Cernăuţi U.R.S.S. Din probele administrate în cauză, rezultă că, reclamanta, minoră fiind, împreună cu familia sa a fost evacuată din comuna natală, în luna martie 1944, în România.
În acest sens, martorii G.S. şi O.D. confirmă situaţia de refugiat a reclamantei.
Se reţine că cererea reclamantei a fost formulată în condiţiile Legii nr. 29/1990, cu respectarea prevederilor art. 5 din lege, calitatea sa, de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, fiind corect stabilită. începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi. persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940. până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată şi completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această ordonanţă, persoana, cetăţean român, care în perioada arătată a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi a interpretat judicios dispoziţiile legale aplicabile. Pe cale de consecinţă, recursul declarat de pârâtă este nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1631 din 1 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8514/2004. Contencios. Refuz primire în... | ICCJ. Decizia nr. 8524/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
