ICCJ. Decizia nr. 8564/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8564/2004
Dosar nr. 7962/2004
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la 12 august 2003, reclamanta T.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 6035 din 25 iulie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască calitatea de persoană refugiată şi să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în anul 1940 părinţii săi, D.B. şi A.B. au fost obligaţi, din motive etnice, să se refugieze din satul Porţi, comuna Leşmir, judeţul Sălaj, localitatea de domiciliu, în oraşul Arad.
A susţinut că, fiind născută la 30 septembrie 1941, în comuna Tămaşda, judeţul Bihor, unde s-a deplasat mama sa, pentru a fi ajutată şi supravegheată de rude, are şi ea calitatea de refugiată.
Prin sentinţa nr. 332/CA/2003 - P din 15 septembrie 2003, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea, reţinând că reclamanta nu s-a născut în locul de refugiu al părinţilor săi şi nu a făcut dovada că, după naşterea ei, mama ar fi fost refugiată în Arad.
Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe, a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, s-a casat hotărârea atacată şi s-a trimis cauza, aceleiaşi instanţe, spre rejudecare, reţinându-se că, în cauză se impunea suplimentarea probatoriului, în scopul determinării cu certitudine, dacă reclamanta este sau, nu beneficiară a drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000.
Instanţa de trimitere, rejudecând fondul cauzei, prin sentinţa nr. 431/CA/2004 - P.I. din 8 septembrie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 6035 din 25 iulie 2003, emisă de pârâtă şi a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamanta, prin probele administrate în completarea celor depuse iniţial, a făcut dovada că s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, astfel că se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru a beneficia de prevederile acesteia.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului a susţinut, în esenţă, că reclamanta nu era născută la data când părinţii săi s-au refugiat, deci nu putea avea un domiciliu de unde să se refugieze, astfel că nu îndeplineşte condiţiile legale, pentru a beneficia de drepturile acordate persoanelor refugiate.
A susţinut, totodată, că legislaţia română nu recunoaşte capacitatea de folosinţă în favoarea fătului conceput, decât pentru recunoaşterea dreptului la moştenire.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetăţenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin HG nr. 127/2002, au fost asimilate persoanelor strămutate, şi cele refugiate.
Textele legale au avut în vedere, persecuţia din motive etnice, la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţia între părinţi şi copiii născuţi în perioada de refugiu. Traiul în refugiu a avut, fără îndoială, consecinţe identice, atât asupra părinţilor, cât şi asupra copiilor, indiferent că au fost născuţi, înainte sau în timpul refugiului.
În speţă, familia reclamantei a fost refugiată din localitatea de domiciliu, Porţi, judeţul Sălaj, în alte localităţi, rămase în teritoriile româneşti necedate odată cu cedarea Ardealului de Nord, respectiv Arad, Alba Iulia sau localitatea Tămaşda, în care s-a născut, în 1941, reclamanta.
Din declaraţiile martorilor rezultă atât persecuţiile etnice suferite de reclamantă şi familia sa, cât şi perioada de refugiu şi localităţile în care a fost refugiată familia acesteia.
De altfel, pârâta, prin hotărârea nr. 913 din 2 aprilie 2002, a recunoscut calitatea de persoană refugiată şi de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, mamei reclamantei, B.A., pentru perioada 26 septembrie 1940 - 6 martie 1945, perioadă în care s-a născut reclamanta.
În ce priveşte susţinerea recurentei, în sensul că legislaţia română nu recunoaşte capacitatea de folosinţă a fătului conceput, decât pentru recunoaşterea dreptului la moştenire, se reţine că de la această regulă, potrivit art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, există o excepţie, în sensul că drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune, dacă se naşte viu.
În consecinţă, faţă de considerentele de mai sus, se constată că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, iar recurs fiind nefondat, se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 431/CA/2004 - P.I. din 8 septembrie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8563/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8565/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
