ICCJ. Decizia nr. 8568/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8568/2004
Dosar nr. 7970/2004
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 119, fără dată, de revizuire a hotărârii cu acelaşi număr, din 23 mai 2002, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, prin care aceasta i-a modificat data acordării drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, de la 1 aprilie 2001, la 1 mai 2002.
Reclamanta a susţinut că această modificare este nelegală, fiind făcută cu încălcarea dispoziţiilor art. 5 din OG nr. 105/1999 şi fără să i se comunice hotărârea de revizuire.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 914 din 26 august 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea de revizuire nr. 119, fără dată şi a obligat pârâta, să recunoască reclamantei, statutul de refugiată pe perioada 11 octombrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 aprilie 2001, conform hotărârii nr. 119 din 23 mai 2002, cu cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, de 1.000.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că drepturile acordate de lege, reclamantei, au fost recunoscut corect prin hotărârea iniţială, nefiind cazul să se supună revizuirii, această hotărâre.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen, pârâta şi a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei şi, pe cale de consecinţă, menţinerea actului administrativ atacat.
În motivarea cererii s-a arătat că intimata-reclamantă a solicitat stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, la data de 29 martie 2001, dar Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială Cluj i-a respins cererea, reţinând că nu se încadrează în prevederile acestui act normativ.
S-a mai arătat că prin acţiune în contencios administrativ, intimata-reclamantă a solicitat anularea acestui act şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, iar prin sentinţa civilă nr. 2037/2001, Tribunalul Cluj a respins acţiunea reclamantei, sentinţa rămânând definitivă şi irevocabilă.
S-a precizat că ulterior apariţiei HG nr. 127/2002, intimata-reclamantă a depus o cerere, prin care solicită acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, care a fost admisă, drepturile fiind acordate, începând cu data de 1 aprilie 2001. Ulterior, această hotărâre a fost revizuită, în sensul acordării drepturilor, începând de la 1 mai 2002, respectiv cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii la Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
A susţinut că pentru perioada anterioară, respectiv 1 aprilie 2001 - 1 mai 2002, operează autoritatea de lucru judecat.
Recursul este nefondat.
Prin hotărârea nr. 119 din 23 mai 2002, Casa Judeţeană de Pensii Cluj - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, a aprobat cererea reclamantei, formulată la 29 martie 2001 şi i-a acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 11 octombrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 aprilie 2001.
Ulterior, urmare a cererii reclamantei, din 2 aprilie 2002, prin care aceasta a înţeles să revină la cererea iniţială, la care n-a primit răspuns, pârâta, prin hotărârea nr. 119, fără dată, revizuind prima hotărâre, a modificat data acordării drepturilor cuvenite reclamantei, ca fiind 1 mai 2002.
Or, potrivit art. 5 din OG nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată şi modificată ulterior, indemnizaţia cuvenită persoanelor care se încadrează în prevederile actului normativ, se acordă, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.
În speţă, cererea reclamantei a fost depusă la 29 martie 2001, dată în raport cu care drepturile conferite de OG nr. 105/1999, se acordă începând cu 1 aprilie 2001.
Este, deci, evident că hotărârea de revizuire, prin care pârâta a modificat data acordării drepturilor, este nelegală.
Împrejurarea invocată de recurenta-pârâtă, că printr-o hotărâre judecătorească, reclamantei i s-ar fi respins cererea de acordare a drepturilor de refugiat, nu are relevanţă în cauză, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, întrucât actul normativ adoptat iniţial a fost modificat ulterior prin Legea nr. 189/2000, iar apoi prin HG nr. 127/2002, creându-se posibilitatea acordării drepturilor, de la data depunerii primei cereri a beneficiarului.
În consecinţă, faţă de considerentele de mai sus, se constată că sentinţa atacată este legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, va fi respins ca atare.
Conform prevederilor art. 274 C. proc. civ., recurenta-pârâtă va fi obligată la plata sumei de 1.200.000 lei, către intimata-reclamantă, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanţei nr. 8984056-11/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 914 din 26 august 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, să plătească intimatei S.E., suma de 1.200.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8566/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8569/2004. Contencios → |
|---|
