ICCJ. Decizia nr. 8567/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamanta M.R. a solicitat anularea hotărârii nr. 14343 din 22 iunie 2004, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, prin care aceasta i-a respins cererea pentru recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
în motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, deși a probat cu acte, că s-a refugiat din Cluj, în orașul Turda, cererea i-a fost respinsă.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 932 din 9 septembrie 2003, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii contestate și a obligat pârâta, să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 15 iulie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
în motivarea hotărârii, instanța a reținut că reclamanta a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu și a făcut dovada că a suferit prejudicii în urma refugierii sale, motiv pentru care excluderea sa de la beneficiul acordat de lege, refugiaților, este nelegală.
împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a susținut, în esență, că reclamanta nu a prezentat vreun act oficial doveditor al refugiului dintre cele prevăzute în H.G. nr. 127/2002.
Examinând hotărârea atacată, în raport cu motivul de casare invocat, cu probele administrate și dispozițiile legale incidente cauzei, se constată că recursul este fondat, în sensul și pentru considerentele ce urmează:
în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei legi, cetățenii români care, în regimurile instaurate în perioada 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, printre aceste persecuții fiind prevăzută la lit. c) a articolului menționat, și strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin persoană strămutată în altă localitate se înțelege, potrivit art. 2 din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, orice persoană care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, în această categorie incluzându-se și persoanele care au fost expulzate, care s-au refugiat și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Dovada persecuției etnice se poate face, conform prevederilor art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 127/2002, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori .
în cauză, în susținerea cererii sale, reclamanta a depus la dosar, adresa Primăriei municipiului Turda nr. 4332 din 18 decembrie 2003, din care rezultă că la 26 septembrie 1942, în registrele de stare civilă ale localității Turda a fost înregistrată căsătoria reclamantei, precum și declarațiile autentificate a doi martori, M.M. și Ș.E., din care reiese că aceștia "cunosc din spusele părinților și a bunicilor, faptul că M.R., născută Ș., a fost refugiată, din 15 iulie 1942, până în noiembrie 1945, din localitatea Cluj, în Lăpușu Mic, apoi în Dîngău, Turda, după care în Zimbor, județul Sălaj".
Probele menționate nu sunt însă, concludente, pentru a dovedi calitatea de persoană refugiată a reclamantei. Astfel, împrejurarea că încheierea căsătoriei a avut loc în localitatea Turda, nu duce automat la concluzia că reclamanta se afla în refugiu la Turda, iar în declarațiile autentificate sunt reproduse relatări ale terțelor persoane, martorii nefiind născuți la data pretinsului refugiu.
La acestea se adaugă răspunsul incert al Direcției Județene Cluj a Arhivelor Naționale, prin care precizează că în perioada 1940 - 1945, Ș.R. nu figurează în documentele pe care le deține, dar menționează, totodată, că documentele din acea perioadă nu s-au păstrat integral.
Prin urmare, cum în cauză nu există o dovadă certă privind refugiul reclamantei, se impune completarea probatoriului, cu martori sau/și cu acte, pentru dovedirea susținerilor acesteia.
în consecință, pentru considerentele arătate, recursul a fost admis, a fost casată hotărârea atacată și a fost trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8554/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8601/2004. Contencios → |
|---|
