ICCJ. Decizia nr. 8554/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamantul S.G. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Buzău, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 1494 din 13 decembrie 2002 și acordarea drepturilor cuvenite în baza Legii nr. 309/2002.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, deși a depus la sediul pârâtei, toate actele din care rezultă că se încadrează în dispozițiile Legii nr. 309/2002, aceasta în mod nejustificat i-a respins cererea, prin hotărârea atacată.
Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 264 din 28 noiembrie 2003, a respins acțiunea reclamantului, ca tardiv formulată, reținând că în cauză nu au fost respectate dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990.
împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, reclamantul S.G., susținând că nici Casa de Pensii a județului Buzău și nici Centrul Militar Buzău nu i-au specificat în ce termen să se adreseze instanței de contencios administrativ.
Recursul nu este fondat.
într-adevăr, art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, prevede pentru persoana vătămată, care nu este mulțumită de actul emis de organul administrativ, un termen de 30 de zile pentru sesizarea instanței de contencios, cu acțiune. Termenul de 30 de zile curge de la data comunicării actului.
în speță, hotărârea 1494 din 13 decembrie 2002 i-a fost comunicată reclamantului, la această dată (13 decembrie 2002), iar acesta s-a adresat instanței de judecată, la data de 11 noiembrie 2003, cu depășirea termenului prevăzut la art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Apărarea recurentului, în sensul că nu a cunoscut în ce termen să se adreseze instanței de contencios, întrucât Casa Județeană de Pensii Buzău și Centrul Militar Buzău nu i-au specificat acest lucru, nu poate fi primită, întrucât de la data publicării, legea este prezumată a fi cunoscută de toți cetățenii.
Examinând sentința atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența nici unui motiv de casare, instanța de fond pronunțând o soluție legală, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8555/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8567/2004. Contencios → |
|---|
