ICCJ. Decizia nr. 8555/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamantul T.N. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului București, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu pârâta, emitentă a hotărârii nr. 6863/6828 din 10 iunie 2004, să-i recunoască perioada 5 noiembrie 1953 - 28 februarie 1954, efectuată ca stagiu militar, la Direcția Generală a Serviciului Muncii-telefonist.
în motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că în perioada 1 noiembrie 1951 - 1 noiembrie 1953 a efectuat stagiul militar la unitatea Ministerului Forțelor Armate. nr. 252. artilerie antiaeriană, iar după această dată. a fost considerat indezirabil și trecut la Detașamentul de muncă Dodeni - Bicaz.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1625 din 1 septembrie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 6861/6828. Totodată, a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 5 noiembrie 1953 - 28 februarie 1954, începând cu data de 1 iunie 2004.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamantul a făcut dovada cu livretul militar, că în perioada dedusă judecării, a efectuat stagiul militar la Direcția Generală a Serviciului Muncii.
împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, susținând, în esență, că funcția avută de recurent, a fost de telefonist, și nu de mână de lucru. A mai susținut și că recurentul nu a prezentat în afară de livret, nici un alt act care să confirme pretențiile solicitate.
Recursul este nefondat.
Prin Legea nr. 309/2002, s-au recunoscut și acordat unele drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
Conform art. 1 și 6 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor urmând a se face de Casele teritoriale de pensii și a municipiului București, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de Centrele militare județene și de U.M. 02405 Pitești.
în cauză, reclamantul a făcut dovada cu livretul militar, că în perioada dedusă judecării, respectiv 5 noiembrie 1953 - 28 februarie 1954, a efectuat stagiul militar în detașamente ale serviciului muncii, astfel că, așa cum corect a reținut și instanța de fond, adeverința solicitată de pârâtă nu mai era necesară.
Referitor la faptul că reclamantul a desfășurat muncă de telefonist, și nu de altă natură, este lipsit de relevanță juridică, întrucât Legea nr. 309/2002 nu distinge asupra felului muncii depuse cu prilejul efectuării stagiului militar, or, conform unui principiu general de drept, acolo unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem.
în consecință, în mod justificat instanța de fond a admis acțiunea, astfel că recursul fiind nefondat, a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9043/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8554/2004. Contencios → |
|---|
