ICCJ. Decizia nr. 8640/2004. Contencios
Comentarii |
|
Prin acțiunea introductivă de instanță, înregistrată cu nr. 3473 din 15 septembrie 2003, la Tribunalul Galați, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul B.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Vămilor și Direcția Regională Vamală Interjudețeană Galați, anularea deciziei nr. 1266 din 14 august 2003, emisă de Directorul Direcției Generale a Vămilor, a notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003 și menținerea deciziei nr. 1163 din 16 iulie 2003, emisă de aceeași autoritate, pentru reîncadrarea ca inspector principal.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, potrivit art. 1 din Instrucțiunilor Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, emisă în conformitate cu dispozițiile art. XVI și XVII din Legea nr. 161/2003, care prevedeau că, reîncadrarea funcționarilor publici se va face până la 15 iulie 2003, s-a emis decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, prin care acesta a fost reîncadrat pe funcția de inspector principal.
Ulterior, prin decizia nr. 1266 din 14 august 2003, s-a revocat prima decizie, reclamantul fiind reîncadrat din nou, în funcția de inspector asistent, cu o salarizare inferioară.
Prin sentința civilă nr. 2549 din 2 octombrie 2003, Tribunalul Galați a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Galați, unde dosarul a fost înregistrat sub nr. 86/2004.
împotriva acțiunii a formulat întâmpinare, pârâta secundă Direcția Regională Vamală Interjudețeană Galați, susținând că, în urma verificării modului de aplicare a legislației privind reîncadrarea funcționarilor publici, reprezentantul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici a încheiat nota de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, prin care a dispus; reanalizarea reîncadrărilor efectuate prin aplicarea corectă și unitară a criteriului prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. d) din Ordinul nr. 218 din 27 mai 2003, de aprobare a Instrucțiunilor cu privire la reîncadrarea funcționarilor publici, precum și revocarea deciziilor de reîncadrare deja emise. S-a mai stabilit în această notă, modul de acordare a punctajului, pe categorii de încadrare a funcționarilor publici. S-a mai susținut că în baza dispozițiilor cuprinse în notă, s-au emis decizii de reîncadrare, între care, și decizia contestată, prin care s-a prevăzut că începând cu data de 15 iulie 2003, funcționarii din cadrul Direcțiilor regionale vamale sunt reîncadrați în funcțiile publice de conducere și execuție.
Prin sentința civilă nr. 60 din 22 martie 2004, instanța învestită a admis acțiunea reclamantului, a anulat decizia nr. 1266/2003 și a menținut decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că nota de constatare, în temeiul căreia a fost fundamentată decizia contestată, nu are caracterul unui act de sine stătător. A mai reținut instanța, că, atât nota cât și decizia emisă în baza acesteia, încalcă principiul neretroactivității efectelor actelor administrative, deoarece au fost emise după data limită de 15 iulie 2003, stabilită prin lege și prin Ordinul nr. 218/2003 și totodată, cu nerespectarea criteriilor, prevăzut pentru reîncadrare, atâta vreme, cât nu s-a justificat necesitatea introducerii unor noi criterii și condiții, pentru numirea în funcții a funcționarilor publici.
împotriva sentinței a declarat recurs, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, susținând că nota de constatare nr. 43254/2003 nu este un act administrativ de autoritate, ci este un act în care Secretarul general al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, Direcția Generală a Vămilor și Uniunea Sindicatelor Funcționarilor Publici au consemnat constatările rezultate din analiza reîncadrărilor funcționarilor publici din sistemul vamal, care s-au concretizat în unele propuneri și recomandări, în vederea respectării cadrului legal instituit prin Legea nr. 161/2003 și Ordinul nr. 218/2003.
în continuare, recurentul a mai susținut că actul administrativ care a produs efecte directe asupra raportului de serviciu al reclamantului, este decizia nr. 1264/2003, și nu nota de constatare astfel întocmită.
Recursul este nefondat.
Potrivit Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, la art. XVI și XVII s-a prevăzut obligația autorităților publice, de a proceda până la data de 15 iulie 2003, la reîncadrarea funcționarilor publici, pe noile funcții stabilite prin lege.
Conform acestor dispozițiuni legale cât și Instrucțiunilor de aplicare, aprobate prin Ordinul nr. 218/2003, pârâta Direcția Generală a Vămilor, în prezent Autoritatea Națională a Vămilor, a emis decizia nr. 1163 din 15 februarie 2003, ulterior revocată prin decizia nr. 1266 din 14 august 2003.
în raport cu faptul că revocarea s-a dispus în temeiul notei de constatare, invocată ca atare, în preambulul deciziei, se constată că această notă nu a reprezentat numai o "recomandare", "convenită în comun", așa cum susține recurentul, ci dimpotrivă, a constituit un act pregătitor emiterii deciziei contestate, în sensul că prin notă și apoi prin decizie, s-a stabilit aplicarea unui alt algoritm, prin care funcționarii publici pot primi punctajul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. d), (cel subiectiv) din ordin, nemaiținându-se seama de criteriile prevăzute în Instrucțiunile Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, privind reîncadrarea în funcțiile publice.
De asemenea, atât nota de constatare, cât și decizia contestată încalcă principiul neretroactivității efectelor actelor administrative, prin aceea că, emise fiind la 25 iulie 2003 și respectiv, la 14 august 2003, s-au aplicat începând cu data de 15 iulie 2003.
Tot astfel, nici susținerea recurentei, potrivit cu care nota nu ar fi produs consecințe juridice asupra raportului de serviciu al reclamantei, nu poate fi primită, câtă vreme, prin emiterea deciziilor, fundamentate pe această notă de constatare, s-a ajuns la reîncadrarea sa, pe o funcție, cu un nivel și cu o salarizare, inferioare reîncadrării inițiale.
Față de aceste considerente, a fost respins prezentul recurs, ca nefondat.
← ICCJ. Decizia nr. 8617/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8551/2004. Contencios → |
---|