ICCJ. Decizia nr. 8570/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8570/2004
Dosar nr. 8004/2004
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta G.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 10.997/10.339 din 4 martie 2004, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 şi recunoaşterea drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din actul normativ menţionat.
În motivarea acţiunii, a arătat că la data de 1 august 1944 s-a refugiat împreună cu familia sa, din localitatea Vâlcov, din fostul judeţ Ismail, în oraşul Brăila, unde s-au şi stabilit.
A susţinut că a făcut dovada persecuţiei etnice, astfel că în mod greşit, prin hotărârea a cărei anulare o solicită, i s-a respins cererea, prin care a solicitat stabilirea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1687 din 9 septembrie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada august 1944 - martie 1945, începând cu data de 12 iulie 2004.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat recurs, în termen, susţinând, în esenţă, că, în dosarul depus la Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, reclamanta nu a prezentat dovezi concludente care s-o îndreptăţească la acordarea drepturilor prevăzute de această lege.
Recursul este nefondat.
Din declaraţiile autentificate ale martorelor S.F. şi D.R., rezultă că „reclamanta, împreună cu familia sa, s-a refugiat la începutul lunii august 1944, din localitatea Vâlcov, U.R.S.S., în oraşul Brăila, datorită înaintării frontului şi a ocupării Basarabiei, de trupele ruseşti, familiile martorelor fiind vecine cu cea a reclamantei.
Prin hotărârile nr. 411/2002 şi nr. 446/2002, emise de Casa Judeţeană de Pensii Brăila, numitelor S.F. şi D.R., care erau în aceeaşi situaţie cu reclamanta, li s-a recunoscut calitatea de strămutate din motive etnice, în perioada 1 iulie 1944 - 16 martie 1945.
Rezultă că reclamanta a făcut dovada datei refugiului, situaţie, de altfel, confirmată şi de reprezentantul recurentei-pârâte, potrivit celor reţinute în practicaua hotărârii de faţă.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, se constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1687 din 9 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8569/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8571/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
