ICCJ. Decizia nr. 8572/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8572/2004
Dosar nr. 8006/2004
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 19 mai 2004, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamantul C.P. a solicitat anularea hotărârii nr. 11871/11280 din 19 aprilie 2004, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 şi obligarea acesteia, să-i recunoască drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, a arătat că în anul 1940, la vârsta de 10 ani, a fost părăsit de părinţi, tatăl său a fost mutat cu serviciul lângă Budapesta, fiind acar la C.F.R., iar mama sa a plecat la Bucureşti, cu sora şi fratele mai mare, cu ultimul val de refugiaţi. A arătat, de asemenea, că în 1943, fratele său a venit după el şi l-a adus la Bucureşti.
A menţionat că în perioada 1940 - 1943, cât a rămas în grija rudelor, a suportat persecuţii din motive etnice.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1686 din 9 septembrie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada octombrie 1943 - martie 1945, începând cu data de 19 mai 2004.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că strămutarea din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, s-a produs din motive obiective, determinate de condiţiile socio-istorice şi de evenimentele din acea perioadă, în cauză fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului a susţinut în esenţă, că la data depunerii cererii sale, la Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000, reclamantul nu a anexat dovezi concludente cauzei, astfel că actul administrativ atacat este corect, iar pentru valorificarea dovezilor ulterioare, era necesar ca reclamantul să se adreseze cu o nouă cerere, comisiei de specialitate, singura abilitată de lege să stabilească perioada acordării acestor drepturi, conform actelor noi.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de casare invocate, actelor dosarului şi normelor legale incidente cauzei, se constată că recursul este fondat, în sensul şi pentru considerentele ce urmează.
Conform art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetăţenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin HG nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate, şi cele refugiate.
În cauză, se constată, însă, că cele relatate de reclamant nu sunt susţinute de probe concludente, acesta nefăcând dovada certă a refugiului său.
Astfel, declaraţiile martorilor U.O. şi R.D., autentificate la data de 3 noiembrie 2003, declaraţiile aceloraşi martori autentificate la data de 17 august 2004 şi declaraţia martorei R.F., sora reclamantului, conţin date contradictorii atât în ce priveşte localitatea de unde s-ar fi refugiat reclamantul, cât şi data/perioada refugiului.
De asemenea, din hotărârea nr. 14068 din 14 iunie 2004, a Casei Judeţene de Pensii Cluj, rezultă că numitei R.F., sora reclamantului, i s-a stabilit calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1940 - 14 ianuarie 1943, deci altă perioadă decât cea avută în vedere de reclamant.
Prin urmare, faţă de probele contradictorii, neconcludente şi incomplete, administrate de reclamant, care nu fac proba certă nici a statutului de refugiat al acestuia şi nici a perioadei de refugiu, se impune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, pentru completarea probatoriului, cu acte şi/sau martori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1686 din 9 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8571/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8573/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
