ICCJ. Decizia nr. 8571/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8571/2004
Dosar nr. 8005/2004
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta C.N. a solicitat anularea hotărârii nr. 11679/11156 din 7 aprilie 2004, emisă de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, a arătat că neindicarea de către martori, a localităţii de unde s-a refugiat, este o omisiune a sa, fiind o persoană în vârstă de 91 de ani, dar nici Comisia nu i-a solicitat acest lucru, iar naşterea sa la Odesa, care nu era teritoriu românesc, a fost o întâmplare, părinţii săi aflându-se acolo în concediu, la acea dată.
A mai arătat că a locuit în Chişinău - Basarabia, şi că în această localitate şi-a făcut studiile, fiind absolventă a conservatorului, aici s-a căsătorit şi de aici s-a refugiat în România, în oraşul Timişoara, împreună cu soţul şi fiul său, actualmente decedaţi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1638 din 1 septembrie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi, constatând că reclamanta se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, cu acordarea drepturilor corespunzătoare, pe perioada februarie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta a dovedit cu declaraţiile martorilor, autentificate de notar public, la 17 mai 2004, că s-a refugiat din Chişinău - Basarabia, în oraşul Timişoara - România, în februarie 1944.
A precizat, totodată, că la stabilirea datei de la care se vor acorda drepturile, s-a avut în vedere faptul că nu este imputabil pârâtei, neindicarea localităţii de unde s-a refugiat reclamanta.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta, susţinând în esenţă, că reclamanta nu a făcut dovada calităţii sale de persoană refugiată şi nici data refugiului, pentru a putea beneficia de drepturile acordate de Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta s-a născut la Odesa, dar a locuit împreună cu familia, la Chişinău - Basarabia.
Astfel, din copia carnetului de studentla Conservatorul municipal de muzică şi artă dramatică din Chişinău, rezultă că este de naţionalitate română şi de religie ortodoxă, iar din copia certificatului de căsătorie reiese că s-a căsătorit la 28 iulie 1934, în localitatea Chişinău.
Din declaraţiile martorilor V.V. şi B.N., autentificate la 17 mai 2004, rezultă că reclamanta C.N., născută la Odesa, s-a refugiat din oraşul Chişinău - Basarabia, în oraşul Timişoara, în luna februarie 1944, dată de la care nu a mai părăsit teritoriul României.
Aşadar, reclamanta a făcut dovada refugiului său din motive etnice, astfel că în mod corect prima instanţă, reţinând că aceasta îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în temeiul art. 7 alin. (4) din OG nr. 105/1999, modificată şi completată, i-a admis acţiunea şi a obligat pârâta, să-i acorde drepturile legale, pentru perioada februarie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei, apreciind, în ce priveşte stabilirea acestei date, că nu este imputabil pârâtei, neindicarea localităţii de unde s-a refugiat reclamanta.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, se constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1638 din 1 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8570/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8572/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
