ICCJ. Decizia nr. 8551/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamantul H.A. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 11367 din 15 decembrie 2003, emisă de aceasta, prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
în motivarea cererii, reclamantul a arătat că beneficiază de aceste drepturi, întrucât a fost născut după ce părinții săi s-au refugiat din teritoriul Ardealului de Nord, aflat sub ocupație străină între 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 206 din 10 februarie 2004, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 11367/2003 și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, statutul de refugiat în perioada 5 septembrie 1944 - 6 martie 1945, acordându-i drepturile corespunzătoare, începând cu 1 octombrie 2003. Totodată, a obligat pârâta, la plata sumei de 2.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că asimilarea celui născut din părinți refugiați, cu statutul familiei sale, este obligatorie, așa încât acesta beneficiază de toate drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, care a susținut în esență că legea nu numai că nu menționează această categorie de beneficiari, dar stabilește în mod imperativ că numai categoriile expres și limitativ stabilite, pot beneficia de aceste drepturi.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice; după cum urmează: lit. c), a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată perioada strămutării, în mod legal instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui, la data retrocedării pământului românesc.
împrejurarea că reclamantul nu era născut la data refugiului și că nu avea domiciliu de unde să fi fost strămutat, nu este relevantă, atâta vreme, cât și refugierea părinților l-a lipsit de dreptul de a avea un domiciliu legal.
în consecință, soluția instanței de fond fiind legală, recursul se privește ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8640/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8552/2004. Contencios → |
|---|
