ICCJ. Decizia nr. 8647/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8647/2004
Dosar nr. 1400/2004
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată cu nr. 3381 din 10 octombrie 2003, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamanta C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 8029/2312 din 17 septembrie 2003, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul pârâtei şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a legii, motivând că, aceasta şi familia s-au repatriat ca urmare a Tratatului din 7 septembrie 1940, dintre România şi Bulgaria.
Prin sentinţa civilă nr. 1771 din 29 octombrie 2003, instanţa învestită a admis acţiunea, a anulat hotărârea comisiei şi constatând că reclamanta beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1942 - 6 martie 1945, a obligat pârâta, să îi acorde drepturile prevăzute de lege, cu începere de la 1 iulie 2003.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamanta s-a refugiat din oraşul Bazargic, judeţul Caliacra, în martie 1942, că, deşi, în baza art. 3 din tratat, schimbul obligatoriu de populaţie s-a efectuat în 3 luni, de la data de 15 septembrie 1940, însă din cauze obiective aceasta şi familia, nu s-au putut repatria în ţară, decât după o perioadă îndelungată de timp, în care s-au efectuat formalităţile de plecare şi de stabilire în România.
Această împrejurare a fost dovedită cu declaraţia notarială depusă la dosar, pârâta nedepunând întâmpinare la acţiune şi nici înscrisuri, în combaterea celor susţinute.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, cu motivarea că strămutarea populaţiei de origine română din Cadrilater, ca urmare a tratatului încheiat, s-a făcut evident, din motive etnice şi într-un interval de timp anume stabilit, după care, în opinia pârâtei, nu ar mai fi existat persecuţii etnice.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată şi completată, drepturile compensatorii pentru persoanele care au avut de suferit persecuţii pe motive etnice, se acordă tuturor celor care îndeplinesc condiţiile legii, fiind strămutaţi în altă localitate, decât cea de domiciliu.
În raport cu aceste prevederi, în cauză, instanţa a reţinut corect împrejurarea că strămutarea reclamantei şi a familiei sale a fost determinată de presiunile din motive etnice, care se exercitau asupra românilor, de către noua administraţie bulgară a judeţului Caliacra şi că, de asemenea, a suferit prejudicii, ca urmare a refugierii, motiv pentru care, recunoaşterea beneficiului acordat de lege, este legală.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1771 din 29 octombrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8642/2004. Contencios. Anulare decizie M.F.P.... | ICCJ. Decizia nr. 8648/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
