ICCJ. Decizia nr. 8652/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8652/2004
Dosar nr. 7046/2004
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată cu nr. 345 din 26 februarie 2004, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamanta B.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 9954/9334 din 14 ianuarie 2004, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, din cadrul pârâtei şi obligarea acesteia de a emite o nouă hotărâre, prin care să îi recunoască calitatea şi drepturile prevăzute de această lege, ca soţie supravieţuitoare a lui B.N.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că hotărârea Comisiei este nelegală, întrucât, fără a ţine seama de actele depuse şi de declaraţia de notorietate a martorilor, a concluzionat că nu s-a dovedit legătura de rudenie dintre soţul său şi titularul situaţiei de avere, S.B.
În cauză, pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, pentru considerentul că dispoziţiile Legii nr. 189/2000 şi Normele de aplicare, nu prevăd ca mijloc de probă, declaraţiile de notorietate.
Prin sentinţa civilă nr. 617 din 30 martie 2004, instanţa de fond a respins acţiunea formulată de reclamantă, reţinând că în cauză, nu s-a dovedit cu acte oficiale, legătura de rudenie a soţului B.N., cu S.B., titularul situaţiei de avere şi nici faptul că, acesta din urmă, ar fi aceeaşi persoană cu S.B. - tatăl soţului.
De asemenea, în adeverinţa nr. 1854 din 21 martie 1945, elaborată de Arhivele Naţionale figurează colonistul S.B., şi în adresa Serviciului Colonizării este menţionat B.S., iar în raport cu declaraţiile de notorietate, s-a reţinut că acest mijloc de probă nu este prevăzut în Legea nr. 189/2000, întrucât legătura de rudenie se dovedeşte cu acte oficiale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta B.E., motivând că, la nivelul anului 1940, în actele întocmite de către funcţionarii publici, datorită unor erori, s-a trecut numele de S.B., însă din declaraţiile martorilor, care l-au cunoscut pe tatăl soţului, a rezultat împrejurarea că a fost greşit menţionat numele acestuia, dar că este vorba de aceeaşi persoană.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din lege, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, refugiate sau care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Verificând actele cauzei, se constată din certificatele de stare civilă depuse la dosar, că soţul reclamantei, B.N., s-a născut în Bulgaria, localitatea Bairam - Bunar, judeţul Caliacra, nefiind, însă, dovedit faptul strămutării sale forţate şi respectiv, relaţia sa de rudenie cu S.B., titularul situaţiei de avere, trecută în proprietatea statului bulgar, ca urmare a Tratatului încheiat la 7 septembrie 1940 - S.B.
Astfel, în cauză, se constată o neconcordanţă cu privire la numele şi prenumele cu care apare înregistrat în înscrisurile oficiale depuse, numitul S.B., care, după cum susţine recurenta-reclamantă, s-ar datora unor greşeli materiale, necontestate în trecut, deoarece s-au considerat a fi nerelevante.
Cum, însă, aceste neconcordanţe nu pot fi înlăturate prin declaraţii de notorietate, numai pe calea unei acţiuni în justiţie, în rectificarea înscrisurilor considerate ca fiind eronate, urmează ca prezentul recurs să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.E. împotriva sentinţei civile nr. 617 din 30 martie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8650/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8659/2004. Contencios → |
|---|
