ICCJ. Decizia nr. 8648/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8648/2004
Dosar nr. 1401/2004
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată cu nr. 2288 din 20 iulie 2003, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamantul G.I. a contestat hotărârea nr. 7002/2575 din 13 august 2003, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul pârâtei.
În motivare, reclamantul a susţinut că soluţia de respingere a cererii, este nelegală prin aceea că, nu s-a reţinut de către Comisie, motivul deportării familiei sale în Siberia, şi anume, faptul că tatăl acestuia, V.I. era ofiţer în armata română.
Prin sentinţa civilă nr. 1844 din 5 noiembrie 2003, instanţa învestită a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 7002 din 13 august 2003 şi a obligat pârâta Casa de Pensii municipiului Bucureşti, să emită o nouă hotărâre, prin care să îi recunoască reclamantului, încadrarea în art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 2 martie 1942 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în fapt, că reclamantul s-a născut în lagăr, după deportarea părinţilor, cu domiciliul forţat în regiunea Tomsc, în anul 1941 şi că deportarea s-a datorat faptului că tatăl reclamantului, V.I., a fost ofiţer în armata română, mama acestuia fiind de naţionalitate română şi locuind în România.
În raport cu probele administrate, instanţa a apreciat că reclamantul a făcut dovada încadrării în art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, motivând că reclamantul nu a făcut dovada persecuţiei etnice, de către regimurile instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 şi că, s-a născut în anul 1942, după deportarea părinţilor săi.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile ordonanţei, persoana, cetăţean român care, în perioada determinată de lege, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind deportată în lagăre din străinătate, cum este cazul şi în speţă.
Faţă de aceste dispoziţii legale, în mod corect s-a reţinut de către instanţă, împrejurarea că, reclamantul, fiind născut în lagăr, după deportarea părinţilor, datorată încadrării tatălui său, ca ofiţer în armata română, beneficiază de prevederile art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000.
În consecinţă, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1844 din 5 noiembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8647/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8649/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
