ICCJ. Decizia nr. 8659/2004. Contencios

Decizii ICCJ 2004 (Contencios administrativ)

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 8659/2004

Dosar nr. 8092/2004

Şedinţa publică din 30 noiembrie 2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată cu nr. 1430 din 3 iunie 2004, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamanta P.T. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 12146/8286 din 30 aprilie 2004, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

În motivare, reclamanta a arătat că a fost dovedită cu declaraţiile de martori, persecuţia etnică suferită de soţul său defunct, P.G., care a fost strămutat din Cadrilater, ca urmare a Tratatului dintre România şi Bulgaria, încheiat la 7 septembrie 1940.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti a solicitat respingerea acţiunii, susţinând că din declaraţiile martorilor nu a rezultat perioada de persecuţie a soţului, conform prevederilor art. 4 din HG nr. 127/2002.

Instanţa învestită, prin sentinţa civilă nr. 1694 din 13 septembrie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 12146/8286 din 30 aprilie 2004 şi a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de art. 3 din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 61 teza finală din Legea nr. 319/2002, pentru modificarea şi completarea OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, reclamanta a făcut dovada faptului refugierii soţului său, P.G., din localitatea Balcic, judeţul Caliacra, în România, ca urmare a schimbului de populaţie, reglementat prin Tratatul bilateral din 7 septembrie 1940.

Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, cu motivarea că din declaraţiile martorilor nu a reieşit perioada de început şi de sfârşit a persecuţiei soţului, conform prevederilor art. 4 din HG nr. 127/2002.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Normele aprobate prin HG nr. 127/2002, în cauză s-a făcut dovada strămutării soţului decedat, P.G., ca urmare a persecuţiilor etnice şi, deci, a încadrării în situaţia prevăzută la art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Tot astfel, prima instanţă a reţinut corect că reclamanta, în calitate de soţie supravieţuitoare, este îndreptăţită să beneficieze de prevederile art. 3 din aceeaşi lege.

În consecinţă, faţă de cele ce preced, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1694 din 13 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2004.

← ICCJ. Decizia nr. 8652/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi...  ICCJ. Decizia nr. 8660/2004. Contencios. Refuz anulare... →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 8659/2004. Contencios