ICCJ. Decizia nr. 8660/2004. Contencios. Refuz anulare parţială hotărâre conform Legii nr.189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8660/2004
Dosar nr. 8096/2004
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată cu nr. 1327 din 19 mai 2004, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamantul S.C. a contestat hotărârea nr. 11561/9985 din 31 martie 2004, emisă de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, cu privire la perioada de acordare a drepturilor şi anume, 1 iulie 1944 - 6 martie 1945, în loc de 15 martie 1944 - 6 martie 1945.
În motivare, reclamantul a arătat că perioada reală de refugiere este 15 martie 1944 - 6 martie 1945, fiindu-le recunoscută fraţilor săi, calitatea de beneficiari ai Legii nr. 189/2000, pentru acest interval, de către Comisiile judeţene de pensii.
A mai susţinut reclamantul, că refugiul său împreună cu familia, s-a produs din cauza ocupaţiei de către trupele sovietice, a judeţului Dorohoi, în luna martie 1944.
Pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti a formulat întâmpinare, susţinând că perioada de refugiu solicitată de reclamant, trebuia dovedită cu declaraţia a doi martori.
Pe parcursul judecării cauzei, reclamantul a depus declaraţia celui de-al doilea martor.
Prin sentinţa civilă nr. 1689 din 10 septembrie 2004, instanţa învestită a admis acţiunea şi a dispus anularea hotărârii nr. 11561/1985 din 31 martie 2004, obligând pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să îi recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut din declaraţiile martorilor, coroborate cu actele oficiale eliberate de Arhivele Naţionale, că data refugiului este 15 martie 1944.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, susţinând că actul administrativ contestat, a fost corect întocmit, în raport cu înscrisurile prezentate la data înregistrării cererii, la comisie şi că, pentru valorificarea probei ulterior depuse, reclamantul trebuia să se adreseze aceleiaşi comisii, cu o nouă cerere.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (4) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, hotărârile date de Comisiile pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, pot fi atacate la instanţele de contencios administrativ, în termenul prevăzut de lege, reclamantul fiind, aşadar, în drept să folosească această cale de atac, pentru recunoaşterea, în temeiul art. 1 din Legea nr. 29/1999, a dreptului său.
În ceea ce priveşte fondul litigiului, prima instanţă a apreciat în mod corect că, în raport cu împrejurările istorice, politice şi de ordin militar, existente în anii 1943 - 1944, care au determinat refugierea reclamantului şi a familiei sale, sunt incidente în cauză prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru întreaga perioadă de refugiu: de la 15 martie 1944, până la 6 martie 1945.
Pentru aceste considerente, urmează a se respinge ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1689 din 10 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8659/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8661/2004. Contencios → |
|---|
