ICCJ. Decizia nr. 8661/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8661/2004
Dosar nr. 5402/2003
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2004
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 9 decembrie 2003, S.G. a solicitat revizuirea deciziei nr. 2638 din 16 septembrie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărâre prin care s-a menţinut sentinţa de respingere a acţiunii introduse în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, privind anularea parţială a deciziei nr. 1463/2002 şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru întreaga perioadă, 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
În motivarea cererii, revizuientul, invocând prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., a arătat că, după pronunţarea hotărârilor, a intrat în posesia unui înscris, adresa nr. 227 din 28 noiembrie 2003, prin care Primăria Tereblecea, raionul Hliboca, regiunea Cernăuţi, atestă faptul că în perioada de ocupaţie sovietică a localităţii, în anul 1940, casa familiei S. a fost demolată, părinţii şi cei 5 copii emigrând în România şi nemairevenind în zonă, după recucerirea satului, de către armatele române, în anul 1941.
Revizuientul a depus la dosar, actul nou invocat în cerere, declaraţia martorei M.M., autentificată la notariat şi hotărâri judecătoreşti prin care fraţii săi, S.V. şi S.O. au primit drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada septembrie 1940 - martie 1945.
Examinând cererea de revizuire, în raport cu actele dosarului, Curtea constată că se regăseşte cazul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., înscrisul nou eliberat de Primăria Tereblecea, dovedind incontestabil o altă situaţie de fapt, decât cea reţinută în hotărârea judecătorească a cărei revizuire s-a solicitat.
În consecinţă, Curtea va desfiinţa Decizia nr. 2638 din 16 septembrie 2003, şi va proceda la rejudecarea recursului declarat de S.G., împotriva sentinţei civile nr. 97 din 30 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti.
Prin această hotărâre s-a dispus respingerea acţiunii privind anularea parţială a deciziei nr. 1463 din 20 septembrie, emisă de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi obligarea intimatei, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, nu numai pentru perioadele 6 septembrie 1940 - 15 iulie 1941 şi 25 martie 1944 - 6 martie 1945, ci şi pentru intervalul 15 iulie 1941 - 25 martie 1944.
În recursul declarat împotriva sentinţei, S.G. a arătat că în mod greşit s-a apreciat de instanţa de fond, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada iulie 1941 - martie 1944, în care a fost obligat să locuiască la Cernăuţi, şi nu în localitatea de domiciliu.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivul de casare invocat şi cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi, pe cale de consecinţă a fi admisă şi acţiunea reclamantului.
Din declaraţiile date de martorii G.G., P.M. şi M.M., din actul eliberat la 19 octombrie 1945, de Liceul „R. Greceanu" Slatina, precum şi din adeverinţa nr. 227/2003, emisă de Primăria Tereblecea - Ucraina, rezultă că reclamantul şi familia sa s-au refugiat din localitatea natală, în luna septembrie 1940, stabilindu-se în România şi nu au mai revenit la domiciliu, întrucât casa le-a fost demolată, iar animalele şi uneltele din gospodărie au fost împărţite la săteni.
Susţinerea reclamantului, că se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000, şi pentru intervalul iulie 1941 - martie 1944, cât timp a locuit la Cernăuţi, este întemeiată, întrucât şi în această perioadă, familia S. a suferit consecinţele refugiului, fiind privată de folosinţa locuinţei şi a bunurilor din localitatea de domiciliu.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va admite acţiunea, în sensul anulării deciziei nr. 1463/2002 şi al obligării intimatei, să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru întreaga perioadă 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, drepturile urmând a fi acordate cu începere de la 1 iunie 2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de revizuire formulată de S.G. împotriva deciziei nr. 2638 din 16 septembrie 2003, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Desfiinţează Decizia nr. 2638/2003, în sensul că admite recursul declarat împotriva sentinţei nr. 97/2003, a Curţii de Apel Bucureşti, pe care o casează.
Admite acţiunea. Anulează hotărârea nr. 1463/2002, a Casei de Pensii a municipiului Bucureşti şi obligă pârâta, să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pe perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, drepturile urmând a fi acordate cu începere de la 1 iunie 2002.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8660/2004. Contencios. Refuz anulare... | ICCJ. Decizia nr. 8667/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
