ICCJ. Decizia nr. 8804/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8804/2004
Dosar nr. 8091/2004
Şedinţa publică din 7 decembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 863 din 10 iunie 2003, pronunţată în dosarul nr. 1020/2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantului L.N., împotriva Casei de Pensii a municipiului Bucureşti, a anulat hotărârea nr. 3838 din 19 martie 2003 şi a dispus obligarea pârâtei să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2002.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a reţinut că reclamantul a făcut dovada încadrării în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru întreaga perioadă solicitată, şi nu numai pentru intervalul 6 septembrie 1940 - 1 iulie 1941, acordat de pârâtă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 758 din 24 februarie 2004, pronunţată în dosarul nr. 3625/2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, a admis recursul formulat, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza, spre rejudecare, pentru a se suplimenta probatoriul, prin orice mijloc de probă admis de lege, care să stabilească dacă reclamantul a fost persecutat din motive etnice, şi în perioada 1941 - 1945.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa nr. 1754 din 20 septembrie 2004, pronunţată în fond după casare, analizând probele de la dosar, a admis acţiunea formulată de reclamantul L.N., a anulat hotărârea nr. 3838 din 19 martie 2003, emisă de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Bucureşti a suplimentat probatoriul, printr-un înscris nou depus la dosar, respectiv certificatul de absolvire a Liceului industrial de băieţi Bucureşti, prin care reclamantul a făcut dovada încadrării în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., arătând că au fost luate în considerare probe noi, care nu fuseseră cunoscute la data emiterii actului administrativ contestat.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Din probele dosarului rezultă că reclamantul s-a refugiat din Basarabia, în anul 1940, stabilindu-se iniţial la Iaşi, unde a urmat cursurile unei şcoli de meserii şi ulterior, în Bucureşti, unde a fost elev la Liceul Industrial de Băieţi. În acest sens, adeverinţa nr. 32673 din 3 martie 1945, a Comisariatului General al Refugiaţilor şi Evacuaţilor, se coroborează cu declaraţiile autentificate ale martorilor I.N. şi C.G. şi certificatul de absolvire nr. 466/1945, înscrisuri care fac dovada încadrării reclamantului, în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1754 din 20 septembrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8800/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8809/2004. Contencios. Anulare concurs... → |
|---|
