ICCJ. Decizia nr. 8718/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8718/2004
Dosar nr. 6763/2004
Şedinţa publică din 3 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ, reclamantul F.Ş., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, a solicitat anularea hotărârii nr. 1035 din 7 octombrie 2003 şi să i se recunoască calitatea de persoană refugiată, ca urmare a persecuţiilor etnice şi ca atare, să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că părinţii săi fiind învăţători, au primit ordin de la autorităţi, să părăsească teritoriul, deoarece trupele sovietice urmau să ocupe România şi să se prezinte în comuna Corbeni, judeţul Argeş, fapt ce s-a şi întâmplat, începând cu data de 23 martie 1944 şi că în această situaţie, consideră că acest refugiu a avut loc ca urmare a persecuţiilor etnice, deoarece trupele sovietice ocupaseră nordul ţării.
Prin sentinţa civilă nr. 77 din 14 aprilie 2004, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondată, acţiunea formulată de F.Ş.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul s-a refugiat din localitatea de domiciliu, comuna Suliţa, în Curtea de Argeş, ca urmare a unor evenimente de război, intrarea şi înaintarea pe teritoriul României, a trupelor sovietice, şi nu ca urmare a unor persecuţii etnice la care să fie supus.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, F.Ş., care a susţinut că hotărârea este netemeinică, deoarece nu este motivată în raport cu probele de la dosar şi că are calitatea de persoană persecutată etnic şi dreptul de a beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Din cererea reclamantului rezultă că în luna martie a anului 1944, acesta, împreună cu părinţii, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, Suliţa, judeţul Botoşani, ca urmare a înaintării frontului sovietic.
Deci, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că reclamantul a fost persoană refugiată, ca urmare a războiului, şi nu refugiată (strămutată), ca urmare a unei persecuţii din motive etnice.
Art. 1 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, prevede că „beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice".
În baza acestei dispoziţii legale, recurentul nu probează că strămutarea a avut loc ca urmare a unei persecuţii din motive etnice.
Reclamantul şi-a schimbat domiciliul, ca urmare a înaintării frontului sovietic, însă după încetarea războiului, acesta a avut posibilitatea de a se reîntoarce în localitatea de domiciliu, pe când persoanele expulzate sau refugiate în România, nu au avut această posibilitate, rămânând definitiv în România, iar teritoriile în speţă rămânând sub altă ocupaţie.
Având în vedere considerentele prezentate şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., se reţine că recursul declarat în cauză este nefondat şi urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.Ş. împotriva sentinţei civile nr. 77 din 14 aprilie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8716/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8720/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
