ICCJ. Decizia nr. 8832/2004. Contencios. Anulare dispozitie nr.105/1998 emisa de primar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8832/2004
Dosar nr. 476/2002
Şedinţa publică din 9 decembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 9 august 1999, reclamanta F. Ilfov a solicitat ca instanţa să constate nulitatea dispoziţiei nr. 105/1998, emisă de Primarul general al municipiului Bucureşti, prin care s-a prevăzut rezilierea contractului de închiriere, încheiat cu reclamanta, pentru spaţiul situat în Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1287 din 28 octombrie 1999, a admis excepţia autorităţii lucrului judecat, respingând acţiunea.
Recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei, a fost admis prin Decizia nr. 1580 din 4 mai 2000, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin care s-a casat sentinţa şi s-a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, reţinându-se că în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat.
Rejudecând pricina, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa civilă nr. 1471 din 5 noiembrie 2001, prin care a admis acţiunea reclamantei, în contradictoriu cu Primarul general al municipiului Bucureşti şi SC C.A. SRL, în sensul că a anulat parţial, dispoziţia contestată, anulând ordinul de repartiţie şi contractul de închiriere privind pe SC C.A. SRL, pentru spaţiul din B-dul T.V.
Instanţa reţine că dispoziţia contestată, este ilegală, pentru că se încalcă principiul irevocabilităţii actului administrativ intrat în circuitul civil, contractul de închiriere fiind încheiat cu reclamanta. în baza ordinului de repartiţie nr. 1397 din 25 noiembrie 1991, care putea fi anulat numai prin hotărâre a instanţelor judecătoreşti, ca şi rezilierea contractului de închiriere.
Împotriva sentinţei a declarat recurs municipiul Bucureşti, prin Primarul general al municipiului Bucureşti, susţinând că la data pronunţării sentinţei, dispoziţia contestată era deja anulată prin dispoziţia nr. 1882 din 28 noiembrie 2000.
În ce priveşte contractul de închiriere, susţine că este o convenţie bilaterală, nu act administrativ, competenţa soluţionării cererii de anulare a acestuia revenind instanţei de drept comun.
Consideră şi că, având calitatea de terţ, faţă de contractul de închiriere, reclamanta nu are calitate procesuală activă pentru capetele 2 şi 3 de cerere.
Şi pârâta SC C.A. SRL, prin B.D., a declarat recurs împotriva hotărârii instanţei de fond, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Susţine că reclamanta nu a folosit spaţiul închiriat în anul 1991, conform obligaţiei din contract, anume aceea de a-l folosi în conformitate cu obiectul general de activitate, închiriind spaţiul, sub forma unei aşa zise asocieri în participaţiune, către SC C.A SA, ceea ce a dus la măsura evacuării reclamantei, din acest spaţiu.
Arată că la 18 iulie 2000 a avut loc cesiunea părţilor sociale şi a întregului patrimoniu al SC C.A. SA, de la cei 4 acţionari, la B.D., ocazie cu care noul proprietar a primit şi un exemplar al contractului de închiriere încheiat între Primăria municipiului Bucureşti şi SC C.A. SA, şi că a aflat de existenţa prezentului proces, la data de 11 iunie 2001, când a primit o citaţie.
Mai arată că la instanţa de fond a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC C.A. SA, excepţie asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat.
Analizând cele două recursuri, instanţa reţine următoarele:
Referitor la recursul declarat de municipiul Bucureşti, acesta va fi respins, ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală .
Trebuie reţinut că a avut calitatea de parte în proces, Primarul general al municipiul Bucureşti, în calitate de autoritatea administrativă emitentă a dispoziţiei nr. 105/1998, contestată în prezenta cauză.
Conform prevederilor art. 5 alin. (1) din OG nr. 53/2002 „Comunele, oraşele şi judeţele sunt persoane juridice de drept public. Ele au patrimoniu propriu şi capacitate juridică proprie". (O reglementare asemănătoare este şi în art. 19 din Legea nr. 215/2001).
Alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că „Unităţile administrativ-teritoriale pot intra în raporturi juridice cu alte autorităţi sau instituţii publice, cu persoane juridice române sau străine, indiferent de natura acestora, precum şi cu persoane fizice, în condiţiile legii".
În ce priveşte primarul, conform prevederilor art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 el „reprezintă comuna sau oraşul, în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoane fizice sau juridice române sau străine, precum şi în justiţie", iar conform art. 66 alin. (1) din aceeaşi lege, acesta „este şeful administraţiei publice locale şi al aparatului propriu de specialitate al autorităţii publice locale, pe care îl conduce şi îl controlează".
Din cuprinsul dispoziţiilor menţionate mai sus, se desprinde concluzia că municipiul Bucureşti şi Primarul general al municipiului Bucureşti sunt două entităţi distincte, chiar dacă legea prevede că primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială respectivă.
Cum parte în proces este Primarul general al municipiului Bucureşti, nu municipiul Bucureşti, introducerea recursului de către municipiul Bucureşti, duce la concluzia că acesta din urmă nu avea calitatea de a promova recursul.
Ca atare, se va respinge acest recurs, ca fiind declarat de către o persoană care nu are calitate procesuală în cauză.
Referitor la recursul declarat de SC C.A. SA, se va analiza numai motivul de recurs privitor la nepronunţarea instanţei, asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia.
Într-adevăr, din concluziile scrise pe care le-a depus la dosar, la data de 2 noiembrie 2001, rezultă că a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, excepţie de ordine publică care, chiar dacă s-a invocat în perioada de amânare a pronunţării, trebuia pusă în discuţia părţilor, conform art. 136 partea finală C. proc. civ., după ce cauza se repunea pe rol.
Art. 137 alin. (1) prevede că „Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Cum instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor şi nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale a SC C.A. SA, se impune ca hotărârea atacată să fie casată, iar cauza trimisă, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Văzând şi prevederile art. 313 şi 315 C. proc. civ.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC C.A. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1471 din 5 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Respinge recursul declarat de municipiul Bucureşti, reprezentat de Primarul general T.B., ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8809/2004. Contencios. Anulare concurs... | ICCJ. Decizia nr. 8863/2004. Contencios. Anulare decizie... → |
|---|
