ICCJ. Decizia nr. 8889/2004. Contencios. Anulare decizie D.G.V ( act constatator organ vamal). Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8889/2004
Dosar nr. 3670/2003
Şedinţa publică din 10 decembrie 2004
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 3 octombrie 2003, contestatoarea Direcţia Regională Vamală Craiova a formulat o contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 792 din 26 februarie 2003, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, în dosarul nr. 568/2002, solicitând admiterea acesteia, rejudecarea recursului şi casarea sentinţei nr. 185 din 3 decembrie 2001 a Curţii de Apel Piteşti, cu consecinţa respingerii pe fond a acţiunii formulate de SC E.I. SRL Piteşti şi menţinerea actelor emise de autoritatea vamală, ca fiind temeinice şi legale.
În drept, contestaţia în anulare a fost motivată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., contestatoarea arătând că dezlegarea recursului, prin Decizia contestată, este rezultatul unei erori materiale.
S-a arătat, astfel, că instanţa de recurs, din eroare a înlăturat prevederile cuprinse în Tariful Vamal al României, aplicabil în anul 1998, şi în acest mod hotărârea pronunţată, prin care s-a respins recursul autorităţii vamale şi implicit, anularea actului constatator, este nelegală, acordându-se un tarif vamal preferenţial, de 4%, pentru care la data importului efectuat de SC E.I. SRL Piteşti, nu exista temei legal, întrucât cel aplicabil era de 20%, aşa cum se stabilise printr-o „erată".
S-a mai precizat în motivarea şi susţinerea contestaţiei în anulare, că motivările instanţei de recurs nu sunt relevante, în condiţiile în care taxele vamale aplicabile bunurilor importate sunt cuprinse în Tariful Vamal de Import al României, aplicabil în anul în care se efectuează operaţiunea vamală, iar în anul 1998, când a fost importată cantitatea de cafea, de societatea din Piteşti, din Columbia, acesta era de 20%, chiar dacă acest tarif vamal nu a fost aplicat iniţial, nici chiar de către biroul vamal.
Din cuprinsul deciziei nr. 792 din 26 februarie 2003, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, în dosarul nr. 568/2002, atacată pe calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare specială, se reţine că a fost respins ca nefondat, recursul declarat de Direcţia Regională Vamală Craiova, pentru şi în numele Direcţiei Generale a Vămilor, reţinându-se că însuşi organul vamal care a efectuat operaţiunea de vămuire, a aplicat tariful vamal de 4% pentru importul de cafea, ce a format obiectul dosarului, ceea ce demonstra că nici această autoritate nu cunoştea despre existenţa pretinsei modificări de tarif vamal, de la 4%, la 20%, după cum a susţinut Direcţia Generală a Vămilor.
Examinând contestaţia în anulare, formulată în raport cu motivele invocate şi faţă de prevederile art. 318 C. proc. civ., aplicabile, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele consideraţiuni.
Potrivit art. 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare specială poate fi exercitată, atunci când soluţia pronunţată este rezultatul unei greşeli materiale sau atunci când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare invocate.
Sensul formulărilor cuprinse în acest text de lege este, însă, unul restrictiv, întrucât calea de atac a contestaţiei în anulare fiind una extraordinară, „greşeala materială" la care se referă art. 318 C. proc. civ., nu vizează orice fel de greşeli, ci numai cele cu caracter procedural, greşeli comise prin confundarea unor date materiale evidente, în strictă legătură cu aspectele judecăţii.
Rezultă, aşadar, că acest text de lege vizează numai greşeli de fapt involuntare şi în nici un caz nu priveşte greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor şi interpretare a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural, căci dacă s-ar admite astfel, pe o cale ocolită s-ar ajunge la judecarea, pentru a doua oară, a recursului.
În raport cu susţinerile contestatoarei, vizând greşita aplicare a prevederilor cuprinse în Tariful Vamal al României, se constată că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 318 C. proc. civ., contestatoarea tinzând practic la rediscutarea motivelor de recurs, ceea ce este inadmisibil, aşa cum s-a arătat.
De altfel, din considerentele deciziei atacate pe calea contestaţiei în anulare de faţă, rezultă că instanţa a analizat cu temeinicie toate criticile contestatoarei, inclusiv cele referitoare la aplicarea şi interpretarea prevederilor legale incidente în cauză.
În raport cu cele sus-menţionate, apreciind că nici unul din motivele invocate nu îndeplineşte cerinţele impuse de art. 318 C. proc. civ., prezenta contestaţie în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de Direcţia Regională Vamală Craiova, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, împotriva deciziei civile nr. 792 din 26 februarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8863/2004. Contencios. Anulare decizie... | ICCJ. Decizia nr. 8957/2004. Contencios. Anulare act... → |
|---|
