ICCJ. Decizia nr. 8869/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8869/2004
Dosar nr. 4912/2003
Şedinţa publică din 10 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureş, sub nr. 1062 din 29 iulie 2003, reclamantul V.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Târgu Mureş, anularea hotărârii nr. 4975 din 12 iunie 2003, prin care pârâta a refuzat să-i recunoască acestuia, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în perioada 20 aprilie 1953 - 31 martie 1956, a efectuat stagiul militar în U.M. 04183 Cluj, fiind folosit ca „mână de lucru", aşa cum rezultă din datele înscrise în livretul său militar; refuzul pârâtei de a-i recunoaşte calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, este nejustificat, în condiţiile în care, el, reclamantul, a făcut dovada că se află în situaţia prevăzută la art. 1 din această lege.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acţiunii, arătând că reclamantului nu-i sunt aplicabile prevederile Legii nr. 309/2002, întrucât acesta a efectuat stagiul militar într-o unitate militară, iar beneficiul drepturilor prevăzute de legea menţionată se acordă numai celor care au efectuat stagiul militar într-un detaşament de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 370 din 29 septembrie 2003, a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 4975 din 12 iunie 2003, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 20 aprilie 1953 - 31 martie 1956.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că din livretul militar al reclamantului, rezultă că acesta a efectuat stagiul militar, fiind folosit, pe toată durata, ca „mână de lucru" şi a fost lăsat la vatră, ca soldat neinstruit.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş, criticând-o ca fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că din înscrierile de la pag. 5 a livretului militar al reclamantului, rezultă că acesta a efectuat stagiul militar într-o unitate militară, şi nu la un detaşament de muncă, astfel că nu-i sunt aplicabile prevederile Legii nr. 309/2002.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, această instanţă constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit reglementării Legii nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, precum şi reglementării Normelor metodologice de aplicare a acestei legi, aprobate de HG nr. 1114/2002, persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada anilor 1950 - 1961, are dreptul la o indemnizaţie lunară neimpozabilă pentru fiecare lună de stagiu militar efectuat, precum şi la unele gratuităţi şi facilităţi prevăzute de această lege.
La fila 5 din livretul militar al reclamantului este înscrisă perioada stagiului militar pe care acesta l-a efectuat la U.M. 04183 Cluj, respectiv, 20 aprilie 1953 - 31 martie 1956, cu menţiunea că a fost folosit ca „mână de lucru".
Faptul că pe întreaga perioadă a serviciului militar, reclamantul a fost folosit ca „mână de lucru" şi a fost lăsat la vatră, ca soldat neinstruit, justifică recunoaşterea calităţii acestuia, de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, aşa cum a apreciat şi instanţa de fond.
Pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Mureş împotriva sentinţei civile nr. 370 din 29 septembrie 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8868/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8876/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
