ICCJ. Decizia nr. 8906/2004. Contencios. Daune materiale( diferente de recalculare pensie ). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8906/2004
Dosar nr. 7253/2004
Şedinţa publică din 13 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 1 iunie 2004, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, sub nr. 1416, reclamantul P.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, obligarea la plata sumei de 23.000.000 lei, cu titlu de daune materiale.
În motivarea acţiunii s-a precizat de către reclamant, că în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 1076/2003, soluţionat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 936 din 17 iunie 2004, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 720 din 20 februarie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, Ministerul Justiţiei a fost obligat să transmită Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, cota de adaos de 20% calculată la indemnizaţia de încadrare lunară a unui director adjunct dintr-o direcţie juridică de specialitate, ţinând cont de coeficientul de multiplicare de 15,5 prevăzut de lege şi de indexările de referinţă sectorială, în perioada 2000 - 2002, în vederea recalculării pensiei.
S-a mai susţinut că întrucât a fost lipsit de folosinţa sumelor cuvenite începând cu ianuarie 2001 şi până în prezent, i se cuvin daunele materiale în sumă de 23.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri, în temeiul art. 11, coroborat cu art. 12 din Legea nr. 29/1990.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiţiei a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, cu motivarea că a transmis datele necesare, Casei Naţionale de Pensii, în vederea executării sentinţei civile nr. 936/2003, condiţie în care actualizarea pensiei de serviciu a reclamantului a rămas în sarcina acesteia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1484, pronunţată la 16 iunie 2004, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Ministerul Justiţiei şi pe fond, acţiunea formulată de reclamantul P.V.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că pârâtul Ministerul Justiţiei are calitate procesuală pasivă, întrucât reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 11 şi 12 din Legea nr. 29/1990.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că Ministerul Justiţiei a comunicat la 26 aprilie 2004, datele necesare, după rămânerea definitivă şi irevocabilă a sentinţei civile nr. 936/2003 şi că despăgubirile solicitate ce vizează răspunderea administrativ-patrimonială, se referă la un calcul făcut de reclamant, având în vedere rata inflaţiei pe anii 2001, 2002, 2003 şi trimestrul I din 2004.
Ca argument în respingerea acţiunii, instanţa a reţinut că întinderea daunelor materiale la momentul introducerii acţiunii nu era certă, lichidă şi exigibilă, astfel că nu erau întrunite condiţiile art. 12 din Legea nr. 29/1990.
De asemenea, s-a mai reţinut că reclamantul îşi poate valorifica acest drept după ce Casa Naţională de Pensii va proceda la recalcularea pensiei, potrivit comunicării datelor de către Ministerul Justiţiei, despăgubirile urmând să se raporteze la acest moment la care se cunoaşte întinderea şi de la care începe să curgă termenul de prescripţie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul P.V., invocând nelegalitatea.
În motivarea recursului s-a susţinut că hotărârea pronunţată cuprinde motive contradictorii, în sensul că în considerente se specifică faptul că acţiunea este prematură, iar în dispozitivul sentinţei, că este nefondată.
Referitor la acest aspect, recurentul a precizat că i-a fost comunicată o copie de pe adresa nr. 1/22573 din 26 aprilie 2004, transmisă de Ministerul Justiţiei, către Casa Naţională de Pensii, din care rezultă care este cota de 20% de adaos la indemnizaţiile pe 12 luni din anul 2001, 9 şi respectiv, 3 luni din anul 2002 şi că din acel moment a avut cunoştinţă de daunele materiale suferite.
Recursul este nefondat.
Din verificarea actelor dosarului, Curtea urmează să constate că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, este legală şi temeinică.
Rezultă că potrivit art. 12 din Legea nr. 29/1990, „în cazul în care cel vătămat a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în acelaşi timp şi despăgubiri, întinderea pagubei nefiindu-i cunoscută la data judecării acţiunii, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubiri curge de la data la care a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască paguba".
Conform acestor prevederi, instanţa de fond a precizat că o atare cerere nu poate fi soluţionată, decât în situaţia în care se face dovada că există o pagubă şi că se cunoaşte întinderea acesteia.
În legătură cu întinderea acesteia, cuantificată într-o sumă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recurentul urmează să primească ca urmare a datelor comunicate de Ministerul Justiţiei, o diferenţă de pensie ce va rezulta din calculul pe care-l va face Casa Naţională de Pensii şi numai în funcţie de aceasta se pot stabilit daunele materiale şi care pot fi cenzurate de instanţă.
În ce priveşte critica formulată de recurent, în sensul că ar exista o contradicţie între motivarea sentinţei şi dispozitivul acesteia, se apreciază că prin referirea instanţei la prematuritatea acţiunii s-a avut în vedere termenul de prescripţie în care poate fi formulată o atare cerere, inserat în art. 12 din Legea nr. 29/1990 şi care este legat de cunoaşterea pagubei.
O atare precizare nu creează contradicţie cu dispozitivul sentinţei prin care se respinge acţiunea, ca neîntemeiată, întrucât la momentul la care a fost introdusă întinderea pagubei, nu era cunoscută pentru a opera o răspundere administrativ-patrimonială.
Faţă de aceste considerente, urmează ca în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., să se respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.V. împotriva sentinţei civile nr. 1484 din 16 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8888/2004. Contencios. Anulare Ordin D.G.P.... | ICCJ. Decizia nr. 9020/2004. Contencios. Anulare masura... → |
|---|
Vezi și alte spețe de contencios administrativ:
Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 8906/2004. Contencios. Daune materiale( diferente de recalculare pensie ). Recurs
