ICCJ. Decizia nr. 9027/2004. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 9027/2004
Dosar nr. 8177/2004
Şedinţa publică din 15 decembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 2 iunie 2004, la Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ, sub nr. 2340, reclamanta SC L.R. SRL Oradea a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor - Direcţia Controlului Fiscal, anularea pct. 2 şi 3 din Decizia nr. 136 din 18 mai 2004, emisă de prima pârâtă şi anularea pct. 9 lit. a), b) şi c) din procesul-verbal de control încheiat la 4 martie 2004, de către Direcţia Controlului Fiscal.
În subsidiar, s-a solicitat şi anularea pct. 2 şi 3 din decizie şi retrimiterea cauzei la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, pentru a se pronunţa pe acestea.
În motivarea acţiunii s-a precizat că organul de control a făcut o verificare la solicitarea Inspectoratului de Poliţie a judeţului Bihor, încheind procesul-verbal prin care s-a reţinut că suma totală datorată la bugetul statului este de 5.146.260.668 lei, reprezentând T.V.A., taxă vamală, diferenţa de accize în vamă, dobânzi şi penalităţi aferente.
Formulând contestaţie, organul de control jurisdicţional a pronunţat Decizia nr. 136 din 18 aprilie 2004, prin care a dispus suspendarea cauzei cu privire la pct. 2, cu referire la pct. 9 lit. a), b) şi c), până la soluţionarea definitivă a laturii penale, trimiţând dosarul la organul de control, iar cu privire la pct. 3, a dispus respingerea cererii privind suspendarea procesului-verbal, până la soluţionarea contestaţiei.
Reclamanta a considerat că Decizia este nelegală, întrucât nu au existat indiciile unei infracţiuni şi nici măcar nu a fost începută urmărirea penală, iar referitor la pct. 3 din decizie, prin care s-a respins cererea de executare a procesului-verbal, s-a susţinut că organul de control din cadrul Direcţiei Controlului Fiscal Bihor nu era abilitat să efectueze controlul privind modul de determinare la taxele vamale, a T.V.A. şi accizelor în vamă, acestea fiind de competenţa D.R.V. Bihor.
Pe fondul constatărilor, s-a susţinut de către reclamantă, că organele Ministerului de Interne nu au competenţa de a stabili legalitatea contractelor de leasing.
Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 448, pronunţată la 20 septembrie 2004, a admis în parte acţiunea, a anulat pct. 3 din Decizia nr. 136 din 18 mai 2004 şi a dispus suspendarea executării procesului-verbal din 4 martie 2004, încheiat de Direcţia Controlului Fiscal Bihor, pentru suma de 5.146.260.668 lei, până la soluţionarea contestaţiei.
A respins acţiunea pentru anularea pct. 2 din decizie, anularea în parte a procesului-verbal de control şi suspendarea executării deciziei, până la soluţionarea prezentei cauze.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut cu referire la pct. 2 din Decizia nr. 136/2004, că în cauză deja existau cercetări penale, începând urmărirea penală împotriva administratorului societăţii şi că paralel, organul fiscal a încheiat un act de inspecţie fiscală, pentru care în mod corect s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei, pe aspectul fiscal, până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latura penală.
În ce priveşte pct. 3 din Decizia atacată, instanţa a dispus anularea, în sensul suspendării executării actului de control, pentru suma contestată, până la soluţionarea contestaţiei pe cale administrativ-jurisdicţională.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, atât pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor, cât şi reclamanta SC L.R. SRL Oradea, invocând nelegalitatea sentinţei.
În motivarea primului recurs s-a invocat nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., în sensul că dezbaterea procesului nu a avut loc în contradictoriu şi cu Direcţia Controlului Fiscal Bihor, care are calitate procesuală pasivă.
În ce priveşte anularea pct. 3 din Decizia nr. 136/2004, emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti, recurenta a susţinut că în conformitate cu art. 184 alin. (1) din OUG nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, „introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ", astfel că şi sub acest aspect se impune admiterea recursului.
Prin cel de-al doilea recurs, s-a susţinut că la data efectuării controlului nu era pornită urmărirea penală, astfel că dispoziţia instanţei, de menţinere a soluţiei de suspendare dată de organul jurisdicţional, este nelegală, instanţa putând să analizeze şi să cenzureze şi procesul-verbal de control.
Tot legat de acest aspect s-a reiterat ca şi critică, apărarea formulată în acţiunea referitoare la depăşirea de către organul de control, a competenţelor, atribuţii pentru stabilirea T.V.A. şi accize în vamă, având doar Direcţia Regională Vamală.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul, urmează să constate că, deşi în acţiunea introductivă, reclamanta a solicitat chemarea în judecată a pârâtei Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor - Direcţia Controlului Fiscal, aceasta nu a fost citată, atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului, nesocotindu-se, astfel, dreptul la apărare, contradictorialitatea, precum şi egalitatea părţilor, împrejurare ce atrage casarea cauzei, cu trimitere spre rejudecare.
În vederea realizării unei judecăţi unitare, instanţa de fond urmează să răspundă şi criticilor formulate prin cel de-al doilea recurs, apreciat ca fiind întemeiat, critici ce au constituit apărări de fond şi pe care instanţa nu le-a analizat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de SC L.R. SRL Oradea şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor, împotriva sentinţei civile nr. 448/CA - PI din 20 septembrie 2004, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9020/2004. Contencios. Anulare masura... | ICCJ. Decizia nr. 9030/2004. Contencios. Anulare proces verbal... → |
|---|
