ICCJ. Decizia nr. 8935/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8935/2004
Dosar nr. 5006/2004
Şedinţa publică din 13 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată cu nr. 3769 din 3 decembrie 2003, reclamanta A.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 8536/7876 din 16 octombrie 2003, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, din cadrul pârâtei şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a acestei legi.
În motivare, reclamanta a arătat că urmare a Tratatului din 7 septembrie 1940, s-a refugiat împreună cu bunica şi mama sa, din localitatea Silistra, judeţul Durostor, Bulgaria, în România, unde s-a stabilit definitiv.
În cauză, pârâta a formulat întâmpinare, cu motivarea că persecuţia invocată nu a fost dovedită cu acte oficiale.
Prin sentinţa civilă nr. 235 din 9 februarie 2004, instanţa învestită, a admis acţiunea reclamantei, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să îi recunoască acesteia, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, în baza cererii nr. 4789 din 7 martie 2003.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa, din actele depuse, şi anume: situaţia de avere în redactare bilingvă eliberată de Arhivele Naţionale, certificate de stare civilă şi declaraţii de martor, a reţinut că reclamanta, împreună cu familia, respectiv cu bunica A.D. - titulara proprietăţii şi cu mama sa, D.A., căsătorită S., au fost strămutate din Bulgaria, în România, ca urmare a Tratatului de la Craiova.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, susţinând că la emiterea hotărârii, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, a avut în vedere actele înaintate la data depunerii cererii, neexistând dovezi concludente cauzei, care să justifice acordarea calităţii de beneficiar al legii.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din lege, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, refugiată sau care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral, cum este cazul în speţă.
În raport cu aceste dispoziţii legale, se constată că sentinţa atacată este legală, în cauză dovedindu-se faptul strămutării forţate, în luna septembrie, anul 1940, a reclamantei, împreună cu familia sa, ca urmare a aplicării clauzelor prevăzute în Tratatul dintre România şi Bulgaria, reclamanta fiind, aşadar, îndreptăţită să beneficieze de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Faţă de cele ce preced, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 235 din 9 februarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8934/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8937/2004. Contencios. Anulare decizii... → |
|---|
