ICCJ. Decizia nr. 8939/2004. Contencios. Anulare acte vamale si aviz A.N.F.P. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8939/2004
Dosar nr. 2196/2004
Şedinţa publică din 14 decembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 23 iulie 2003 şi ulterior precizată la data de 24 septembrie 2003, reclamantul B.F. a solicitat anularea deciziilor nr. 1266 din 14 august 2003, nr. 1274 din 15 august 2003, nr. 1194 din 25 iulie 2003, emise de Direcţia Generală a Vămilor, anularea adresei nr. 32210 din 19 august 2003, a Direcţiei Generale a Vămilor, a avizului nr. 5190 din 5 august 2003, al Agenţiei Naţionale a funcţionarilor publici şi obligarea pârâtelor, la reîncadrarea sa în funcţia publică de consilier superior, conform Legii nr. 188/1999, modificată prin Legea nr. 161/2003 şi Ordinului nr. 218/2003 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
În motivarea acţiunii introductive în instanţă, reclamantul a arătat că a deţinut în cadrul Direcţiei Regionale Vamale Interjudeţene Bucureşti, funcţia de inspector vamal - inspector de specialitate A III 2. În urma aplicării Instrucţiunilor Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici din 27 mai 2003, a fost numit inspector asistent, reţinându-se un punctaj de 8,00 puncte, punctaj pe care-l apreciază, ca fiind incorect, urmare a aplicării greşite a criteriilor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. a) - d) din Instrucţiunile Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici din 27 mai 2003, punctajul real fiind de 8,50 puncte, motive pentru care a solicitat iniţial, anularea deciziei nr. 1163 din 15 iulie 2003 şi reîncadrarea în funcţia de inspector principal.
În acţiunea precizată şi completată la 24 septembrie 2003, reclamantul a arătat că solicită anularea actelor menţionate, întrucât Decizia nr. 1194 din 25 iulie 2003, ca şi deciziile nr. 1266 din 14 august 2003 şi nr. 1274 din 15 august 2003, ale Direcţiei Generale a Vămilor, au fost emise cu încălcarea prevederilor normative în materie şi a termenelor prevăzute de Legea nr. 161/2003, producând efecte retroactiv. În ceea ce priveşte punctajul stabilit, reclamantul a arătat că este incorect faţă de criteriile prevăzute de Instrucţiunile Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici nr. 218/2003, acesta totalizând în mod real un număr de 8,50 puncte, în acest sens urmând a se dispune obligarea pârâtei Direcţia Generală a Vămilor, după obţinerea avizului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, să emită o decizie de reîncadrare în funcţia de consilier superior.
Prin sentinţa civilă nr. 1947/2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, acţiunea a fost admisă în parte şi au fost anulate deciziile nr. 1194 din 25 iulie 2003, nr. 1264 din 14 august 2003, nr. 1266 din 14 august 2003, ale Direcţiei Generale a Vămilor şi avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici nr. 5190 din 5 august 2003. Totodată, s-a menţinut Decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, a Direcţiei Generale a Vămilor şi comunicarea făcută în baza acesteia, în ceea ce-l priveşte pe reclamant, numit în funcţia publică de inspector asistent.
Instanţa a reţinut că deciziile nr. 1194, nr. 1264 şi nr. 1266/2003, au fost emise de Direcţia Generală a Vămilor, peste termenul-limită de 15 iulie 2003, prevăzut de art. XVI din Legea nr. 161/2003 şi că nelegale sunt şi comunicările făcute în baza acestor decizii, precum şi actul premergător - avizul nr. 5190 din 5 august 2003, emis de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri în termen, reclamantul şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
Recursul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici va fi anulat ca netimbrat, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OG nr. 32/1995, întrucât recurenta nu a achitat taxa judiciară de timbru, de 17.000 lei şi timbrul judiciar, de 1500 lei, deşi a fost legal citată în acest sens.
În recursul reclamantului, se arată că nu a solicitat anularea deciziei nr. 1264 din 14 august 2003, a Direcţiei Generale a Vămilor, prin care a fost revocată Decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, a Direcţiei Generale a Vămilor, iar instanţa a dispus şi anularea deciziei respective. De asemenea, s-a precizat că instanţa nu a anulat Decizia nr. 1274 din 15 august 2003, emisă de Direcţia Generală a Vămilor.
Recurentul a mai susţinut în esenţă, că instanţa, în mod nelegal, nu a dispus emiterea unei noi decizii, de către Direcţia Generală a Vămilor, începând cu data de 14 august 2003, privind reîncadrarea reclamantului, cu stabilirea punctajului în funcţie de prevederile Legii nr. 188/1999, ale Legii nr. 161/2003, ale Ordinului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici nr. 218/2003, ale HG nr. 624/2003, ale Ordinului Ministerului Finanţelor nr. 688/2001, ale adresei Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici nr. 13.105 din 4 august 2003; că nu au fost avute în vedere actele depuse de reclamant (fişa postului, raportul de evaluare pe anii 2002 şi 2003, Decizia nr. 535/2002 a Direcţiei Generale a Vămilor).
În ultimul motiv de recurs s-a arătat că sentinţa cuprinde mai multe greşeli materiale, fiind exemplificate în concret, cu indicarea fiecăreia.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursului reclamantului, în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat.
Prin acţiunea precizatoare, reclamantul a solicitat şi anularea deciziei nr. 1274 din 15 august 2003, a Direcţiei Generale a Vămilor, cerere asupra căreia instanţa de fond nu s-a pronunţat.
Din aceeaşi cerere rezultă că petentul nu a solicitat anularea deciziei nr. 1264 din 14 august 2003, a Direcţiei Generale a Vămilor, însă curtea de apel, în mod eronat a dispus anularea acestei decizii.
Referitor la cererea privind obligarea pârâtei Direcţia Generală a Vămilor, de a emite o decizie de reîncadrare a reclamantului, începând cu data de 14 august 2003, în funcţia de consilier superior, şi obligarea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, de a emite aviz în acest sens, Curtea apreciază că sentinţa este nemotivată. Instanţa de fond nu a analizat probele şi nu s-a pronunţat asupra acestei cereri, prin motivarea hotărârii nefiind analizat acest aspect.
Pentru toate aceste considerente, recursul formulat de reclamant, va fi admis, sentinţa se va casa şi cauza va fi trimisă, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
În ce priveşte ultimul motiv de recurs, acesta reprezintă temei pentru formularea unei cereri de îndreptare a erorilor materiale, conform dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul B.F. împotriva sentinţei civile nr. 1947 din 19 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Anulează recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, împotriva aceleiaşi sentinţe, ca netimbrat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8938/2004. Contencios. Anulare Hotarâre... | ICCJ. Decizia nr. 8944/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
