ICCJ. Decizia nr. 8944/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8944/2004
Dosar nr. 2413/2004
Şedinţa publică din 14 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 17 septembrie 2003, reclamantul R.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, anularea hotărârii nr. 4834 din 9 iunie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia, să-i recunoască şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 26 noiembrie 1949 - 10 iulie 1951.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că în intervalul de timp menţionat mai sus, a efectuat stagiul militar, în condiţiile prevăzute de actul normativ indicat şi este îndreptăţit la acordarea compensaţiilor legale.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 186 din 28 octombrie 2003, a admis acţiunea în parte. A anulat hotărârea contestată şi a constatat că se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002, perioada 2 iunie - 10 august 1953, stagiul militar efectuat de reclamant, în detaşamentul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii „Roman Tr. Construcţii", data acordării drepturilor fiind 1 octombrie 2002.
Instanţa a reţinut că această soluţie se impune în raport cu menţiunile din livretul militar, cu tabelul cu evidenţa detaşamentelor şi unităţilor de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, întocmit de Arhivele Naţionale, în care figurează detaşamentul „Tr. 2 Roman", unde a prestat muncă reclamantul, în perioada 22 iunie - 10 august 1953, precum şi cu prevederile Legii nr. 309/2002.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, invocând, pe cale de excepţie, nulitatea acestei hotărâri, pe motiv că în primă instanţă, nu i s-au comunicat acţiunea şi înscrisurile doveditoare şi că pricina s-a judecat la primul termen de judecată.
Sentinţa a fost criticată şi pe fond, recurenta susţinând, în esenţă, nelegalitatea acesteia, întrucât instanţa de fond a acordat drepturile compensatorii pentru perioada pregătirii militare în rezervă, deşi legea le prevede, doar pentru cea a executării stagiului militar, cuprins între data încorporării şi cea a lăsării la vatră.
Recursul va fi admis, în sensul şi în considerarea celor ce se vor expune în continuare.
Deşi sentinţa nu este lovită de nulitate, după cum pretinde recurenta, întrucât instanţa nu a încălcat nici o normă procedurală imperativă (amânarea judecăţii pentru lipsa de apărare şi comunicarea actelor fiind un atribut al instanţei, prevăzut de o normă dispozitivă, în ceea ce priveşte fondul cauzei, această hotărâre s-a pronunţat într-adevăr cu încălcarea normelor legale aplicabile).
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 309/3002, „beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961".
Noţiunea de „stagiu militar" a fost explicată în Normele pentru aplicarea Legii nr. 309/2002, aprobate prin HG nr. 1114/2002, în sensul că prin această sintagmă, se înţelege „perioada dintre data încorporării şi data trecerii în rezervă sau data lăsării la vatră, după caz, cuprinsă în intervalul 14 ianuarie 1950 - 28 ianuarie 1961.
În ceea ce îl priveşte pe intimatul-reclamant, din copia livretului său militar, depus ca probă la dosar, rezultă că perioada stagiului său militar, în accepţiunea legii invocate, este cea cuprinsă între 26 noiembrie 1949 (data încorporării) şi 10 iulie 1951 (data lăsării la vatră).
Prin urmare, chiar dacă, ulterior, în intervalul 22 iunie - 10 august 1953, intimatul-reclamant a prestat muncă în cadrul unui detaşament aparţinând Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, aceasta s-a făcut nu în timpul efectuării stagiului militar, cum a reţinut în mod greşit instanţa fondului, ci în cea a pregătirii militare în rezervă.
Având în vedere că pentru această din urmă perioadă, legea nu prevede acordarea drepturilor compensatorii şi că acţiunea nu întruneşte una dintre cerinţele esenţiale de admisibilitate prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (3) teza I C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va modifica sentinţa atacată şi, în fond, va respinge, ca nefondată, acţiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Neamţ împotriva sentinţei civile nr. 186 din 28 octombrie 2003, a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de R.C., ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8939/2004. Contencios. Anulare acte vamale si... | ICCJ. Decizia nr. 8945/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
