ICCJ. Decizia nr. 914/2004. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASATIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 914/2004
Dosar nr. 2506/2003
Şedinţa publică din 2 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 10 februarie 2003, SC P. SA Brăila a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Brăila, să se dispună anularea parţială a deciziei nr. 2 din 16 ianuarie 2003, emisă de primul pârât, precum şi a notei de constatare nr. K 729 din 21 noiembrie 2002, întocmită de pârâta secundă, ca nelegale.
Pe cale de consecinţă, a cerut exonerarea sa de plata sumei de 3.497.575 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente creditelor fără dobândă, acordată de F.P.S., din fondul de redresare financiară.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin sentinţa civilă nr. 247 din 29 martie 2001, rămasă irevocabilă, Tribunalul Brăila, secţia comercială, a admis în parte acţiunea formulată de A.P.A.P.S., stabilind în sarcina sa, obligaţia de plată a sumei de 1.811.000.000 lei, cu titlu de credite nerambursate, plus 181.100.000 lei penalităţi de întârziere.
Urmare a contestaţiei depuse, prin Decizia nr. 2/2003, Ministerul Finanţelor Publice a înlăturat măsura obligării societăţii, în ce priveşte suma de 2.329.631.425 lei, dar a menţinut obligaţia de plată pentru majorările de întârziere în suma de 3.497.038.575 lei (calculate pe perioada septembrie 1999 – 30 iunie 2002).
Nelegalitatea actului jurisdicţional rezultă şi din modul în care A.P.A.P.S. a înţeles să pună în executare hotărârea judecătorească. Este vorba de executarea silită numai pentru suma de 1.992.100.000 lei, din care 1.811.000.000 lei cu titlu de rate scadente şi 181.100.000 lei, penalităţi de 10%, plus diferenţa de actualizare în raport cu inflaţia.
în opinia reclamantei, prevederile legale invocate de minister sunt aplicabile doar titlurilor executorii fiscale, neputând fi extinse printr-o dispoziţie administrativă asupra titlurilor executorii obţinute în cadrul unor litigii soluţionate de instanţele judecătoreşti.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 45/F din 14 aprilie 2003, a admis acţiunea, astfel cum a fost formulată.
Instanţa a reţinut că o atare soluţie se impune, întrucât din actul de control financiar din 21 noiembrie 2002, rezultă că s-au calculat, începând cu luna septembrie 1999 şi până la 25 aprilie 2001 (data la care a rămas irevocabilă sentinţa civilă nr. 247 /2001 a Tribunalului Brăila), aceleaşi penalităţi pentru care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, care este valoarea datorată.
În acelaşi act, suma de 5.498.881.425 lei reprezintă penalităţi de întârziere, iar în Decizia ministerială nr. 2/2003, suma de 3.497.038.575 lei, reţinută ca fiind datorată de către reclamantă, reprezintă majorări de întârziere.
Hotărârea a fost atacată cu recurs, de ambii pârâţi.
Recurenţii au susţinut că în mod greşit curtea de apel a admis acţiunea, deoarece majorările de întârziere în sumă de 3.497.038.575 lei au fost calculate în sarcina societăţii comerciale reclamante, pentru perioada 1 octombrie 1999 - 30 iunie 2002, care este ulterioară perioadei reţinute prin sentinţa civilă nr. 247 din 29 martie 2001. Că în realitate, diferenţa de majorări de întârziere aferente creditelor fără dobândă utilizate pentru plata energiei electrice şi a gazelor naturale, nerambursate, este datorată de agentul economic, aşa cum s-a apreciat prin Decizia de soluţionare ce constituie actul administrativ-jurisdicţional.
În acelaşi sens, recurenta a făcut referire la prevederile art. 13 din OG nr. 11/1996, Anexa nr. 1, cap. II. lit. b) din HG nr. 318/1995 şi la cele cuprinse în OG nr. 53/2002.
Critica este întemeiată.
Sumele de bani acordate reclamantei SC P. SA Brăila, cu titlu de credite fără dobândă, din fondul de redresare financiară, au caracterul unor obligaţii bugetare şi nerambursarea lor în termenele legale, generează majorări de întârziere, conform art. 13 din OG nr. 11/1996, privind executarea creanţelor bugetare.
Prin sentinţa civilă nr. 247 din 29 martie 2001, Tribunalul Brăila, secţia comercială, a admis acţiunea introdusă de reclamanta A.P.A.P.S. şi a obligat societatea comercială, la plata sumei de 1.811.000.000 lei, penalităţi de întârziere.
Aceste penalităţi s-au referit la perioada 20 decembrie 1995 (data de scadenţă, a primei cote de rambursat) – 31 august 1999, iar prin Decizia nr. 2 din 16 ianuarie 2003, Ministerul Finanţelor Publice a luat în considerare hotărârea irevocabilă a instanţei de judecată, admiţând contestaţia formulată de agentul economic, pentru suma de 2.148.531.425 lei.
În prezentul litigiu, organul de control financiar a calculat majorări de întârziere datorate de aceeaşi societate comercială, dar nu în baza convenţiei încheiată cu A.P.A.P.S., ci potrivit art. 13 din OG nr. 11/1996, a dispoziţiilor cuprinse în OG nr. 13/1995, OG nr. 53/2002, precum şi a celor din HG nr. 318/1995.
Penalităţile de întârziere au fost stabilite pentru perioada 1 septembrie 1999 - 30 iunie 2002, care este ulterioară perioadei reţinute în sentinţa civilă irevocabilă a instanţei comerciale.
Prin urmare, nu se poate face nici o legătură între sancţiunea aplicată reclamantei prin sentinţa respectivă, de obligare la restituirea creditelor nerambursate şi a penalităţilor de întârziere, pe de o parte şi majorările de întârziere calculate ulterior de către organul financiar, pe de altă parte.
Aceste majorări nu au natura unor sancţiuni care izvorăsc din contractul privind acordarea de credit fără dobândă din fondul de redresare financiară, ci au un regim juridic diferit, instituit printr-o reglementare specială, anume prin OG nr. 11/1996, privind executarea creanţelor bugetare.
Potrivit art. 13 din acest act normativ, orice obligaţie bugetară neachitată la scadenţă, generează plata unor majorări de întârziere calculate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare scadentei obligaţiei bugetare, până la data realizării sumei datorate, inclusiv.
Rezultă din considerentele expuse în cele ce preced, că instanţa de fond nu a reţinut în mod corect starea de fapt şi de asemenea, a făcut o aplicare greşită a normelor legale aplicabile în cauză.
Pentru justa soluţionare a litigiului, urmează a se admite recursul declarat de pârâţi şi a fi modificată sentinţa, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.
Văzând şi dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Brăila, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 45/F din 14 aprilie 2003 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea reclamantei SC P. SA Brăila, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 913/2004. Contencios. Anulare decizie M.F.P.... | ICCJ. Decizia nr. 916/2004. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
