ICCJ. Decizia nr. 930/2004. Contencios. Anulare Dispozitie I.G.P. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 930/2004
Dosar nr. 4946/2003
Şedinţa publică din 3 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 31 martie 2003, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, sub nr. 8561, reclamantul D.T. a solicitat în contradictoriu cu Inspectoratul General al Poliţiei Române din cadrul Ministerului de Interne, anulare dispoziţiei nr. 0675 din 31 ianuarie 2003, privind sancţionarea disciplinară cu destituirea, obligarea pârâtului la plata daunelor cauzate, constând în retribuţiile şi indemnizaţiile datorate, până la reîncadrare.
În motivarea acţiunii s-a precizat de către reclamant, că a fost trimis în faţa Consiliului de Disciplină, în data de 23 decembrie 2002, pentru neluarea măsurilor poliţieneşti care se impuneau în cazul agresării unui cetăţean de către un grup de romi, soldat cu decesul acestuia.
S-a mai arătat că i s-a aplicat măsura destituirii din funcţie, fără să i se asigure dreptul la apărare şi că nu a avut cunoştinţă de acest fapt.
În drept, reclamantul la invocat excepţia tardivităţii dispoziţiei nr. 0675 din 31 februarie 2003 şi a comunicării nr. 46045 din 4 februarie 2003, emise cu încălcarea prevederilor art. 59 alin. (9) din Legea nr. 376/2002, care prevede că sancţiunea disciplinară se aplică în maximum 30 de zile de la luarea la cunoştinţă despre abaterea săvârşită, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii faptei.
De asemenea, a invocat nulitatea acestui act, întrucât, deşi a solicitat să i se comunice şi încheierea Consiliului de disciplină, pentru a cunoaşte motivele ce au stat la baza destituirii, solicitarea sa a rămas fără rezultat.
S-a mai invocat şi încălcarea prevederilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 306/2002, în sensul că deşi a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei OG nr. 75/2003, în termenul de 15 zile de la data luării la cunoştinţă, aceasta nu a fost soluţionată în termen de 30 de zile.
S-a mai susţinut că nu a fost respectate nici prevederile art. 58 şi 59, raportat la art. 64 şi 65 din Legea nr. 360/2002, întrucât nu au fost avute în vedere toate probatoriile, precum şi art. 65 care arată că nu putea fi luată sancţiunea destituirii, până nu se finaliza cercetarea penală pentru infracţiunea de neglijenţă.
Referitor la daune, s-a precizat că retribuţia sa lunară a fost de 5.800.000 lei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1538 pronunţată la 8 octombrie 2003, a respins acţiunea formulată de reclamantul D.T., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în ceea ce priveşte excepţia de tardivitate şi nulitate a dispoziţiei I.C.P. 0675 din 31 ianuarie 2003, că sunt neîntemeiate, dispoziţia prin care s-a aplicat sancţiunea disciplinară a destituirii fiind emisă în termenul de 30 de zile de la data luării la cunoştinţă, respectiv ca urmare a adresei raport I.P.J Ilfov nr. 48036 din 24 ianuarie 2003 şi că a fost motivată în drept şi în fapt, cu respectarea procedurii prevăzută de Legea nr. 360/2002, raportat şi la Legea nr. 218/2002.
Pe fond, instanţa a reţinut că neluarea măsurilor corespunzătoare în cadrul constatării încălcării ordinii şi liniştii publice, ca urmare a cercetării prealabile efectuate, au conturat aspectele de vinovăţie ce au căzut în sarcina reclamantului, împrejurare ce a determinat trimiterea acestuia în faţa Consiliului de disciplină.
De asemenea, s-a mai constatat că procedura în faţa Consiliului de disciplină s-a efectuat conform prevederilor Legii nr. 360/2002, cu asigurarea dreptului la apărare şi că hotărârea Consiliului din 23 decembrie 2002, de aplicare a dispoziţiilor art. 58 lit. g) din Legea nr. 360/2002, i-a fost adusă la cunoştinţă reclamantului.
- şi în legătură cu susţinerea că i-a fost încălcat dreptul la apărare, instanţa a reţinut că dimpotrivă, i-a fost respectat acest drept, astfel cum s-a consemnat în încheierea din 22 ianuarie 2003.
Ca o concluzie, instanţa a apreciat că pârâtul a respectat prevederile normative în materie, art. 59 alin. (1) şi (9), cu privire la cercetarea prealabilă, ascultarea reclamantului, respectarea dreptului la apărare, comunicarea actelor, împrejurările în care s-a săvârşit fapta, gravitatea şi consecinţele acesteia, actul atacat întrunind condiţiile de legalitate.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs, reclamantul, invocând nelegalitatea acesteia, reiterând aceleaşi aspecte de critică menţionate în acţiune, cu referire la tardivitatea emiterii dispoziţiei I.G.P. nr. 0675 din 31 ianuarie 2003 şi a comunicării nr. 46045 din 4 februarie 2003, precum şi cele referitoare la nulitatea actului.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul, urmează să constate că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, este legală şi temeinică.
Rezultă că instanţa a analizat la detaliu excepţiile invocate, precum şi aspectele de fond, reţinând legalitatea actului atacat.
Referitor la primul motiv invocat de recurent, rezultă că au fost respectate prevederile art. 59 alin. (9) din Legea nr. 360/2002, dispoziţia de destituire fiind emisă în termenul de 30 de zile de la data luării la cunoştinţă a conţinutului adresei/raport emanat de la I.P.J. Ilfov, cu nr. 48036 din 24 ianuarie 2003, aceasta fiind motivată în drept şi fapt, cu respectarea procedurii prevăzută de Legea nr. 360/2002.
În legătură cu cauzele de nulitate a dispoziţiei de destituire, de asemenea, instanţa a analizat condiţiile de formă şi de fond ale acestuia, rezultând că recurentului i-a fost respectat dreptul la apărare, că Decizia a fost motivată în termen şi că au fost avute în vedere toate probatoriile administrate în cauză.
Împrejurarea că recurentul a fost şi cercetat penal pentru infracţiunea de neglijenţă, nu înlătură, însă, aplicarea sancţiunii disciplinare, aşa cum s-a solicitat, răspunderea finală fiind distinctă; de asemenea, a fost analizată de instanţă şi susţinerea că nu i-a fost întocmită fişa postului, astfel că nu a avut cunoştinţă de îndatoririle specifice funcţiei, or aceste aspecte sunt prevăzute explicit în art. 1 din Legea nr. 360/2002.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să respingă recursul, în conformitate cu art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.T. împotriva sentinţei civile nr. 1538 din 8 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 928/2004. Contencios.. Recurs în anulare | ICCJ. Decizia nr. 935/2004. Contencios. Anulare adresa M.F.P.si... → |
|---|
