ICCJ. Decizia nr. 928/2004. Contencios.. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASATIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 928/2004
Dosar nr. 2238/2003
Şedinţa publică din 3 martie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 6 iunie 2003, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva sentinţei civile nr. 84/CA din 17 decembrie 2001, a Tribunalului Satu Mare şi deciziei nr. 126/CA/R din 11 iunie 2002, a Curţii de Apel Oradea.
În motivarea cererii, recurentul a susţinut că hotărârile judecătoreşti criticate au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, respectiv încălcarea art. 58 şi 59 din OUG nr. 118/1999 şi în acelaşi timp sunt netemeinice.
S-a susţinut că în mod greşit instanţele de judecată au obligat Direcţia Generală a Penitenciarelor la plata către contestatare a sumei, pe care au apreciat-o, ca reprezentând prejudiciul ce i s-a cauzat prin actul a cărui anulare a solicitat-o.
Aceasta, întrucât art. 93 pct. 2 din OUG nr. 118/1999, prevede că despăgubirile se pot acorda, când deciziile autorităţii contractante au fost luate cu încălcarea acestei ordonanţe.
Ori, întrucât faţă de conţinutul şi structura acestui text de lege, rezultă că despăgubirile nu se pot acorda, cât timp nu s-a dovedit că actul supus controlului de legalitate este contrar prevederilor legale, ceea ce în cauză nu s-a dovedit, acţiunea nu trebuia admisă.
Mai mult, s-a susţinut şi faptul că nu s-a dovedit existenţa unui prejudiciu, iar actul atacat este în concordanţă cu dispoziţiile legale.
Recursul declarat este neîntemeiat şi va fi respins.
Prin Decizia 126/CA/2002 a Curţii de Apel Oradea, prin care a rămas definitivă şi irevocabilă sentinţa nr. 84/CA din 17 decembrie 2001 a Tribunalului Satu Mare, s-a respins ca nefondat, recursul declarat de Direcţia Generală a Penitenciarelor Bucureşti împotriva sentinţei nr. 84/CA din 17 decembrie 2001 a Tribunalului Satu Mare, hotărâre ce a fost menţinută în totalitate.
S-a reţinut că au fost încălcate dispoziţiile ordonanţei nr. 118/1999, deoarece cheltuielile cu forţa de muncă pot să reflecte la un moment dat, calitatea de bun manager, ori aptitudini organizatorice, urmând ca după finalizarea licitaţiei, în situaţia în care oferta ar fi fost neserioasă, riscurile unui preţ inadecvat să fie suportate de petenta licitatoare care a dezinformat comisia.
Instanţele au reţinut că potrivit art. 58 din OG nr. 118/1999, numai în cazul unei oferte care are un preţ neobişnuit de scăzut în raport cu ceea ce urmează a fi furnizat, comisia de evaluare are obligaţia de a solicita în scris, detalii şi precizări pe care le consideră relevante cu privire la ofertă.
Comisia de evaluare a primit explicaţii referitoare la modul de calcul al preţului din partea petentei, astfel că diferenţa de 2,27%, care precizează instanţele, nu este „neobişnuit de scăzut", este de fapt justificat, temeinic, în oferta SC G. SRL Satu Mare.
S-a mai reţinut de curtea de apel că întrucât petenta ar fi avut o şansă reală de câştigare a licitaţiei şi că a suferit un prejudiciu prin anularea acesteia şi admiterea contestaţiei formulate de SC N.C. SRL, prejudiciul a fost stabilit la 250.000.000 lei, necontestat nici ca întindere, nici ca mod de calcul.
Verificându-se actele cauzei, în raport cu motivele recursului în anulare şi actele cauzei ,se constată că hotărârile atacate sunt legale şi temeinice.
Este de necontestat că SC G. SRL a pierdut încheierea contractului de achiziţie publică, de fabricaţie pâine semialbă pentru consum, cu Direcţia Generală a Penitenciarilor, la licitaţia organizată în 19 februarie 2001, ca urmare a admiterii contestaţiei formulate de SC N.C. S.L.
Intimata-reclamantă, prin cererea în contencios administrativ, a solicitat anularea procesului-verbal nr. 3619 din 8 martie 2001 şi păstrarea licitaţiei din 19 februarie 2001. Având în vedere dispoziţiile art. 93 alin. (2) din OG nr. 118/1999, potrivit cărora în situaţia în care contractul de achiziţie publică a fost deja încheiat, instanţa nu poate hotărî reluarea procedurii pentru atribuirea contractului, reclamantul fiind îndreptăţit numai la plata de despăgubiri, intimatul-reclamant şi-a precizat acţiunea, solicitând obligarea intimatei, la plata sumei de 250.000.000 lei (profit precizat pe 6 luni, în situaţia în care ar fi câştigat contractul de achiziţie publică).
Este cert că autoritatea contractantă a acceptat oferta mai mare a SC N.C. SRL Satu Mare, refuzând oferta mai mică de preţ a intimatei-reclamante SC G. SRL Satu Mare, cu toate că potrivit art. 61 din OG nr. 118/1999, criteriul pe baza căruia se atribuie contractul de achiziţie publică, este cel al preţului mai mic.
Deci, în condiţiile în care s-au încălcat dispoziţiile legale şi implicit, prin pierderea încheierii contractului de intimata-reclamantă, aceasta a fost prejudiciată, în mod corect s-au pronunţat instanţele în cauză [Tribunalul Satu Mare, prin sentinţa nr. 84/CA din 17 decembrie 2001 şi Curtea de Apel Oradea, prin Decizia 126/CA/2002-R], prin hotărârile atacate.
Recursul în anulare fiind neîntemeiat, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul în anulare formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 84/CA din 17 decembrie 2001 a Tribunalului Satu Mare şi deciziei nr. 126/CA/R din 11 iunie 2002 a Curţii de Apel Oradea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 916/2004. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 930/2004. Contencios. Anulare Dispozitie... → |
|---|
