ICCJ. Decizia nr. 963/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 963/2004
Dosar nr. 889/2002
Şedinţa publică din 5 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 4 iunie 2001, reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala P. Craiova, a chemat în judecată Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând anularea actelor emise de acestea, respectiv procesul-verbal de control nr. 5321/2000 şi Decizia nr. 553/2001 şi exonerarea de plata sumei reţinute în sarcina sa, de 32.283.304.134 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente T.V.A., impozitului pe gaze naturale şi impozitului pe ţiţeiul din producţia internă.
În motivarea cererii sale, reclamanta a susţinut că organul de control a aplicat eronat prevederile O.M.F. nr. 620/1997, deturnând destinaţia debitelor pe care le-a trecut în contul majorărilor care trebuiau calculate separat. Astfel, deşi la momentul controlului, T.V.A., impozit pe gaze şi impozit pe ţiţei erau achitate în parte sau integral, a deturnat o parte din sumele respective în contul majorărilor de întârziere, pe care le-a scăzut în timp, după ce suma reprezentând T.V.A. sau impozit pe gaze sau ţiţei, s-a majorat.
Prin sentinţa civilă nr. 875 din 19 decembrie 2001, Curtea de Apel Craiova, a admis acţiunea şi a anulat în parte procesul-verbal de control, constatând că la data contestaţiei, reclamanta datora 30.463.944.181 lei T.V.A.; 15.928.056.571 lei majorări T.V.A.; 32.745.307.526 lei impozit gaze naturale şi 18.547.168.413 lei majorări aferente şi 75.797.564 lei majorări impozit ţiţei.
Instanţa şi-a întemeiat soluţia pe concluziile expertizei contabile efectuate în cauză.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, D.G.F.P. Dolj, care a susţinut în esenţă că la data controlului, majorările de întârziere existau, iar reclamanta avea obligaţia legală să vireze la bugetul statului aceste dări.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin procesul-verbal de control nr. 5321 din 14 septembrie 2000, organele de control din cadrul D.C.F.F. Dolj au reţinut că în perioada iulie 1999 - iunie 2000, reclamanta era plătitor T.V.A. Pentru neplata sau plata cu întârziere a T.V.A. s-au calculat majorări de întârziere de 15.928.056.571 lei, din care societatea a achitat 1.740.853.136 lei, rămânând de plată până la 30 septembrie 2000, - 14.187.203.435 lei.
Prin acelaşi act de control s-a reţinut că în perioada iulie 1999 - iulie 2000, reclamanta datora 18.547.168.415 lei, majorări de întârziere pentru neplata sau plata cu întârziere a impozitului pe gaze naturale, sumă din care a achitat 517.351.347 lei, rămânând de plată până la 30 septembrie 2000, 18.029.817.068 lei.
Referitor la impozitul pe ţiţeiul din producţia internă, organele de control au reţinut că în perioada septembrie 1999 – iulie 2000, societatea datora 75.797.564 lei, majorări de întârziere din care a achitat 9.513.933 lei, rămânând de plată până la 30 septembrie 2000, 66.283.631 lei.
Contestaţia formulată de reclamanta Sucursala P. Craiova împotriva măsurii dispuse prin actul de control, a fost respinsă de Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, prin Decizia nr. 553 din 27 aprilie 2001.
Expertiza contabilă efectuată în cauză reţine ca incorect, procedeul organelor de control de a stabili majorările de întârziere datorate de reclamantă, deşi în acelaşi timp, recunoaşte dreptul şi competenţa organelor fiscale de a determina stingerea obligaţiilor în altă ordine.
Totodată, argumentându-şi concluziile, expertul are în vedere nota de control nr. 1649/2001, considerând că procesul-verbal nr. 5321/2000 a rămas fără obiect, toate constatările sale fiind preluate de această notă.
Ori, din conţinutul notei, rezultă cu evidenţă că s-au avut în vedere alte perioade, decât cele pentru care s-a întocmit procesul verbal nr. 1321/2000, ceea ce face ca şi sumele rezultate să fie diferite de cele ce fac obiectul litigiului de faţă.
Astfel, în timp ce prin procesul-verbal nr. 5321 din 14 septembrie 2000, referitor la impozitul pe gaze naturale, perioada verificată era iulie 1999 - iulie 2000, prin nota nr. 1649 din 9 iulie 2001, verificarea a cuprins perioada august 2000 - aprilie 2001; referitor la impozitul pe ţiţei, perioada verificată era septembrie 1999 - iulie 2000, prin nota nr. 1649/2001, verificarea a cuprins perioada august 2000 - aprilie 2001.
Fără a sesiza aceste aspecte şi fără a se preocupa să expună motivele de fapt şi de drept care au format convingerea, Curtea de Apel Craiova şi-a însuşit concluziile expertului, pronunţând o hotărâre în sensul acestora.
Astfel fiind, în absenţa unei analize temeinice a corectitudinii, sumele stabilite în sarcina reclamantei prin actul de control din 14 septembrie 2000, nr. 5321 şi în raport cu legislaţia în vigoare la momentul verificării, hotărârea Curţii de Apel Craiova este vădit nelegală şi netemeinică, motiv pentru care se apreciază în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., că se impune casarea ei, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, împotriva sentinţei civile nr. 875 din 19 decembrie 2001, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 959/2004. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 964/2004. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
