ICCJ. Decizia nr. 964/2004. Contencios. împotriva deciziei Presedintelui Consiliului Concurentei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 964/2004
Dosar nr. 25/2003
Şedinţa publică din 5 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 20 decembrie 2002, în temeiul dispoziţiilor art. 60 alin. (5) din Legea concurenţei nr. 21/1996, SC P. SRL Piteşti a formulat recurs împotriva deciziei Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 447 din 3 decembrie 2002.
Motivându-şi cererea, recurenta a arătat că prin Decizia contestată, i s-a admis în parte plângerea formulată împotriva deciziei nr. 402 din 30 decembrie 2002 a Comisiei Consiliului Concurenţei, reducându-se amenda aplicată pentru încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, de la 3 miliarde lei, la 1,5 miliarde lei.
În esenţă, recurenta susţine că nu a încălcat dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996, nesăvârşind (din diverse considerente) practicile anticoncurenţiale care i-au fost reţinute în sarcină şi pentru care i s-a aplicat sancţiunea contravenţională în discuţie.
Chiar dacă nu a contestat Decizia prin care s-a solicitat săvârşirea acestor practici, consideră că faptei contravenţionale îi lipsea un element constitutiv şi anume, vinovăţia şi, din acest motiv Preşedintele Consiliului Concurenţei putea să anuleze sancţiunea sau să o reducă la minimul special.
S-a mai criticat Decizia recurată, şi pentru aplicarea greşită a criteriilor stabilite de art. 57 din Legea nr. 21/1996, pentru individualizarea amenzii, respectiv cifra de afaceri şi cota de piaţă.
În ceea ce priveşte cifra de afaceri, aceasta nu putea fi avută în vedere, susţine recurenta, deoarece nu se ocupă cu activitatea de transport public ocazional de persoane [în sfera căreia s-a reţinut săvârşirea practicilor anticoncurenţiale], în acest sens fiind actele contabile şi adresa autorităţii publice locale, respectiv Primăria Piteşti.
Mai menţionează recurenta că şi cota de piaţă ce i-a fost alocată într-o proporţie de 23,89%, prin Decizia nr. 402/2002, este nulă, atâta timp, cât nu are ca obiect de activitate taximetria, nu are în exploatare nici un automobil, ci numai o staţie de dispecerat.
Faţă de cele expuse, solicită în principal, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., admiterea recursului şi anularea sancţiunii şi, în subsidiar, schimbarea cuantumului acesteia către minimul prevăzut de lege.
Recursul este nefondat.
În ceea ce priveşte săvârşirea faptei contravenţionale de încălcare a prevederilor imperative ale art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, pentru care i s-a aplicat sancţiunea contestată, trebuie menţionat că, aşa cum a recunoscut şi recurenta, aceasta s-a stabilit irevocabil prin Decizia Plenului Consiliului Concurenţei nr. 279 din 18 iulie 2002, decizie împotriva căreia nu a exercitat căile de atac prevăzute de lege.
Prin urmare, în prezenta cauză, recurenta nu poate invoca argumente referitoare la legalitatea constatării faptei contravenţionale şi a măsurii sancţionării contravenţionale, singura cenzură pe care o poate pretinde recurenta, instanţei, putând avea ca obiect exclusiv, modul de individualizare a amenzii aplicate.
Din acest motiv, recurenta nici nu poate fi exonerată de plata amenzii, această măsură fiind dispusă irevocabil prin Decizia nr. 279/2002, mai sus menţionată.
Nu sunt întemeiate nici criticile recurentei referitoare la criteriile de individualizare a amenzii.
În conformitate cu prevederile art. 56 din Legea concurenţei nr. 21/1996 şi cu ale art. 12 alin. (3) din Regulamentul Consiliului Concurenţei din 9 iunie 1997, pentru agenţii economici a căror cifră de afaceri depăşeşte 2,5 miliarde lei, poate fi aplicată o amendă de până la 10% din cifra de afaceri.
Nu se poate reţine teza recurentei, cum că această cifră de afaceri trebuie considerată cea de pe piaţa relevantă, întrucât legea nu face nici o astfel de distincţie.
Întrucât cifra de afaceri realizată de recurentă în anul 2001, a fost de 6.87.736.543.000 lei, reducerea amenzii la 1,5 miliarde lei, prin Decizia contestată, se încadrează în minimul amenzii prevăzută de lege în această situaţie.
În ceea ce priveşte cota de piaţă, aceasta nu poate fi nulă, după cum susţine recurenta, fiind stabilită în mod corect de către intimat, în funcţie de situaţia numărului mediu de autoturisme pe firmele colaboratoare ale recurentei, înregistrându-se un procent de 23,89% pe piaţa serviciului public urban ocazional de persoane, efectuat cu autoturismul, pe teritoriul municipiului Piteşti şi al comunelor suburbane.
Având în vedere că recurenta nu a invocat nici un temei de fapt sau de drept care să conducă la reducerea cuantumului amenzii contravenţionale stabilite şi că Decizia contestată este, în considerarea celor expuse, legală şi temeinică, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC P. SRL Piteşti împotriva deciziei nr. 447 din 3 decembrie 2002, a Preşedintelui Consiliului Concurenţei, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 963/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 965/2004. Contencios. Refuz aplicare sanctiune... → |
|---|
